Sfântul Nectarie – Învățături – Nevoinţa duhovnicească

Scopul vieţii noastre este să devenim desăvârşiţi şi sfinţi, fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva de dragul vieţii acesteia să ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pământeşti să neglijăm scopul vieţii noastre.

Postul, privegherea şi rugăciunea, prin ele însele nu aduc roadele dorite, pentru că ele nu sunt scopul vieţii noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.

Împodobiţi‑vă cu virtuţi! Nevoiţi‑vă să alungaţi patimile sufleteşti! Curăţiţi‑vă inima de toată murdăria şi păstraţi‑o curată, ca să vină Domnul şi să Se sălăşluiască înlăuntrul vostru, ca să vă umple Duhul Sfânt cu dumnezeieştile Sale daruri.

Copiii mei iubiţi, acestea să fie singura voastră preocupare şi grijă. Acestea să fie totdeauna scopul şi dorinţa voastră. Pentru acestea să vă rugaţi lui Dumnezeu.

Să Îl căutaţi în fiecare zi pe Domnul, însă înlăuntrul inimii voastre, nu în afara ei. Iar când Îl veţi găsi, staţi cu frică şi cutremur, ca Heruvimii şi Serafimii, pen­tru că inima voastră s‑a făcut tron al lui Dumnezeu. Dar ca să‑L aflaţi pe Domnul, smeriţi‑vă până la pământ, pentru că El se scârbeşte de cei mândri, pe când pe cei smeriţi cu inima îi iubeşte şi îi cercetează.

Dacă te vei nevoi cum se cuvine, Dumnezeu te va sprijini. Prin nevoinţă ne vedem neputinţele, lipsurile şi greşelile. Nevoinţa este oglinda stării noastre du­hovniceşti. Cel ce nu se nevoieşte, nu se cunoaşte pe sine însuşi.

Luaţi aminte chiar şi la greşelile mici. Dacă din neluare‑aminte se întâmplă să păcătuiţi, nu deznădăjduiţi, ci sculaţi‑vă repede şi cădeţi înaintea lui Dumnezeu, Care are puterea să vă ridice.

Avem înlăuntrul nostru neputinţe şi patimi adânc înrădăcinate. Multe dintre ele sunt moştenite. Toate acestea nu pot fi alungate degrabă, nici prin nelinişte şi întristare apăsătoare, ci prin răbdare şi stăruinţă, cu grijă şi luare‑aminte.

Întristarea peste măsură ascunde înă­untrul ei mândria. De aceea este vătămă­toare şi primejdioasă şi de multe ori este provocată de diavol, ca să-l împiedice pe nevoitor în calea lui.

Calea care duce la desăvârşire este lungă. Rugaţi‑vă lui Dumnezeu să vă dea putere! Înfruntaţi cu răbdare căderile voastre, ridicaţi‑vă repede şi nu rămâneţi, precum copiii, în locul în care aţi căzut, plângând şi tânguindu‑vă nemângâiaţi.

Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită. Nu deznădăjduiţi dacă se întâmplă să cădeţi iarăşi în aceleaşi păcate. Multe dintre ele sunt puternice, atât din pricina firii, cât şi din pricina obişnuinţei, însă cu trecerea timpului şi prin străduinţă sunt biruite. Nimic să nu vă ducă la deznădejde.

Fragment din cartea Sfântul Nectarie, Făcătorul de minuni – Viața, minuni și învățături, Editura Evanghelismos