Sfântul Tadeu, păstrătorul Mahramei Domnului

Duminică, 16 august, am sărbătorit aducerea Sfintei Mahrame a Domnului de la Edessa la Constantinopol în anul 944. Din istoria Sfintei Mahrame aflăm că cel care i-a încreştinat pe locuitorii Edessei este Sfântul Apostol Tadeu, pe care îl sărbătorim astăzi şi despre care Biserica în condacul zilei ne spune: „Prăznuirea Apostolului cea de bucurie a sosit, să o săvârşim astăzi cu veselie. Că el dă, celor ce-l cinstesc pe dânsul cu credinţă, izbăvire de păcate şi dumnezeiască tărie, căci are îndrăzneală ca un dumnezeiesc tăinuitor al darului lui Hristos”. 

Sfântul Tadeu a fost unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos despre care în Sfânta Evanghelie de la Luca ni se spune: „Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină (10, 1)”. Aceştia sunt ucenicii aleși de Domnul alături de cei doisprezece Apostoli pentru a vesti Evanghelia.

Din Sinaxar ştim că Sfântul Tadeu „este altul decât Sfântul Iuda Tadeu, care s-a numit Levi, unul din cei doisprezece Apostoli, a cărui pomenire este în 19 zile ale lunii iunie. (…) Acest lucru l-a arătat luminos Nichifor Calist, scriitorul grec de istorii bisericeşti, în a doua sa carte, în capitolul 40, scriind astfel despre aceşti doi cu numele de Tadeu: Dumnezeiescul Iuda, nu Iscarioteanul, ci altul, care avea îndoită numire, Tadeu şi Levi, fiul lui Iosif şi fratele lui Iacob cel aruncat de pe aripa bisericii, mai întâi a cercetat Iudeea şi Galileea, Samaria şi Idumeea, apoi cetăţile Arabiei şi părţile Siriei şi ale Mesopotamiei, vânându-le cu mreaja Sfintei Evanghelii; iar mai pe urmă a mers în Edessa, cetatea lui Avgar, unde mai înainte celălalt Tadeu – unul din cei şaptezeci – a propovăduit pe Hristos. Acolo, de nu ajungea ceva din slujba celuilalt, a împlinit el bine. Acestea scrie Nichifor despre cei doi cu numele Tadeu, dintre care cel dintâi care este din cei 12 Apostoli îl numeşte Levi, iar pe celălalt, adică pe acesta ce este din cei 70, numai Tadeu, nu şi Levi”.
De aici vedem că Sfântul Tadeu este unul din cei 70 de ucenici ai Domnului. Tot Sinaxarul ne spune că era originar din Edessa. Acest oraş a fost un important centru economic, cultural şi religios atât în Antichitate, cât şi în epoca medievală pentru Mesopotamia. A fost fondat pe locul unei mai vechi așezări de către împăratul Seleucus I Nicator, aproximativ în anul 302 î.Hr. A fost capitala regatului semiindependent Osroene de la anul 132 î.Hr., până la cucerirea romană. În acest oraş exista în urmă cu 2.000 de ani o importantă comunitate iudaică din care se trăgea Sfântul Tadeu despre care Sinaxarul spune că era „evreu de neam şi cunoştea desăvârşit dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi”. Ca orice evreu, visul cel mai important era să ajungă la marile sărbători la Ierusalim şi mai ales la Templu. Venind cu prilejul unei sărbători la Ierusalim, îl cunoaşte pe Sfântul Ioan Botezătorul şi devine ucenicul lui. După aceea, văzând pe Domnul nostru Iisus Hristos şi auzind învăţătura Lui şi văzând minunile Lui, s-a dus după Dânsul şi a fost numărat în ceata celor şaptezeci de Apostoli mai mici, despre care se scrie în Evanghelie: „Domnul a arătat şi pe alţi şaptezeci şi i-a trimis pe ei câte doi înaintea feţei Sale, în toată cetatea şi locul, unde voia să meargă.”

În tradiţia siriacă este numit Addai sau Adai şi a vestit Evanghelia în Edessa și Beirut. Liturghia siriacă, cunoscută sub numele de Liturghia lui Addai și Mari, cu originea în jurul anului 200 d.Hr., folosită de Biserica Asiriană a Răsăritului, face trimitere la acest sfânt. Marele istoric bisericesc Eusebiu de Cezareea îl prezintă sub numele de Apostolul Tadeu din cei şaptezeci și este prezentat de acesta ca fiind cel care l-a vizitat pe regele Avgar din Edessa, l-a vindecat și i-a propovăduit Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos. Acest lucru îl aflăm şi din istoria Sfintei Mahrame de la Edessa, mai ales că varianta siriacă a acestei întâmplări este intitulată „Învă­țăturile lui Addai“. De aici aflăm că „era în cetatea Edessa cea din Siria, care se află de partea cea­laltă a râului Eufrat, un rege cu numele Avgar. El pătimea de o boală grea, pentru că pe dinafară suferea de lepră vânătă, iar pe dinăuntru de sfărâmarea oaselor, şi era chinuit cu slăbănogirea tuturor mădularelor. Acesta, auzind de Domnul nostru Iisus Hristos şi de acele minuni pe care le făcea, (…) a trimis rugăminte către Domnul Hristos, ca El să vină la dânsul, în Edessa. Dar, îndoindu-se şi de aceasta, că nu va voi să vină la dânsul Domnul, a trimis pe un zugrav iscusit, cu numele Anania, ca cel puţin să-i închipuiască faţa Lui pe icoană. (…) Ajungând zugravul Anania la Ierusalim, l-a găsit pe Iisus Hristos în mijlocul mulţimii poporului. (…) Spunându-i pricina venirii lui, (…) a împlinit Domnul dorinţa lui Avgar. A poruncit ca să-i aducă apă şi Şi-a spălat Preasfânta Sa faţă şi a şters-o cu mahrama cea în patru colţuri ce i s-a dat Lui. Şi, o, minune! Apa cea proaspătă s-a schimbat prin iconomie în zugră­vire de vopsele şi preasfânta asemănare a feţei celei dumne­zeieşti s-a închipuit pe mahrama aceea. (…) Şi s-a întors Anania în Edessa la domnul său şi i-a dat lui acea închipuire a feţei lui Hristos nefăcută de mână pe mahra­mă. Iar Avgar, luând-o, s-a umplut de mare bucurie şi închinându-se chipului lui Hristos, îndată a câştigat schimbare de durerile sale, fără numai puţină parte de stricăciune rămăsese pe faţa lui, până la acea vreme în care avea să vină la dânsul ucenicul cel trimis de Domnul. Iar după păti­mirea cea de bunăvoie a Domnului, după înviere şi după Înăl­ţarea Lui la cer, a mers la Edessa Tadeu, cel trimis de dumnezeiescul Duh. El a fost unul din cei şaptezeci de Apostoli. Acesta, învăţându-l destul pe Avgar sfânta credinţă cea întru Hristos, l-a adus la botez. Şi când a intrat Avgar în sfânta scăldătoare şi s-a botezat, îndată s-a tămăduit şi de acea parte de lepră ce mai rămăsese şi a ieşit curat şi sănătos cu trupul şi cu sufletul. Cu dânsul s-a botezat şi toată casa lui, apoi şi toată cetatea şi se slăvea în Edessa numele Domnului nostru Iisus Hristos, al Unuia adevă­ratului Dumnezeu”. Sfântul Tadeu și-a însoțit propo­văduirea cu multe minuni (despre care Avgar i-a scris împăratului asirian Nerses). El a pus preoți în Edessa și a întemeiat biserica de acolo. Apoi a mers să propo­vă­duias­că în alte orașe, convertind mulți oameni la credința creștină. Sfântul Tadeu este cel care a încreştinat oraşul Beirut unde s-a mutat la Domnul în anul 44.

Pr. Ciprian Florin Apetrei

Sursa: ziarullumina.ro