Mai bun este puținul celui drept…
Astăzi, din păcate, nu folosim libertatea spre bine, pentru sfințenie, ci pentru laicizare. Mai demult oamenii lucrau toată săptămâna, iar duminica era nelucrare. Dacă și-ar valorifica timpul lor la cele duhovnicești, oamenii ar fl altfel, ar fi mai adunați. Noi, oameni nenorociți ce suntem, pe toate le facem în paguba celor duhovnicești, adică Îl nedreptățim pe Hristos. Mirenii, orice lucru îl au de făcut, duminica se hotărăsc să-l facă. Caută vreo duminică pentru lucrul acesta, vreo sărbătoare pentru celălalt, și astfel vine peste ei urgia lui Dumnezeu. Ce ajutor vor avea după aceea de la sfinți? Duminica este zi de corvoadă? Chiar și o mică slujire de ar vrea să ne facă cineva, să o facă, dar nu duminica.
Nu lăsăm pe Dumnezeu să ne călăuzească. Și tot ceea ce nu se face cu credință în Dumnezeu, nu are legatură cu Dumnezeu; este ceva lumesc. De aceea și lucrul acela pe care îl facem nu are binecuvântare și astfel nu are rezultate bune. După aceea spunem: “Diavolul este de vină”. Nu este de vină diavolul, ci noi nu lăsă pe Dumnezeu să ne ajute. Când lucram în zile de sărbătoare, dăm drepturi diavolului și de la început intră în lucrările noastre. “Mai bun este puținul celui drept decât bogația multă a păcătoșilor“, spune psalmul. Aceasta are binecuvântare, toate celelalte sunt talaș. Așadar, trebuie să avem credință, mărime de suflet și evlavie și cu încredere să le lăsăm pe toate la Dumnezeu. Altfel, diavolul ne va pune să lucrăm în sărbători, iar în celelalte zile vom căsca gura.
Și să vedeți cum Dumnezeu niciodată nu-l părăsește pe om. În duminici și sărbători nu am lucrat și de aceea Dumnezeu niciodată nu m-a lăsat, ci și toate treburile mi le binecuvânta. Îmi aduc aminte că odată au venit niște mașini de treierat în sat și l-au înștiințat pe tatăl meu că vor începe în ziua de Duminică, întâi cu ogoarele noastre, după care vor pleca mai departe. Atunci tatăl meu îmi spune: “Ce să facem? Au venit mașinile”. “Eu nu lucrez duminica, i-am spus. Să începem de luni”. Dacă vom pierde această ocazie, ne vom chinui mult cu caii“, îmi spune tatăl meu. “Nu-i nimic, îi spun. Lasă să treier până la Crăciun”. Și apoi am mers la biserică fără să dau importanță faptului. De îndată ce mașinile au pornit spre locul de treierat, s-au stricat în drum și au înștiințat din nou pe tata: “Să ne iertați, dar s-au stricat mașinile. Vom merge la Ioanina să le reparăm și luni vom începe întâi de la dumneavoastră!”. Astfel n-au treierat duminică, ci luni. Multe de acestea au văzut ochii mei.
Sfântul Paisie Aghioritul
