Nu ajungeţi sfinţi vânând răul

Nu ajungeţi sfinţi vânând răul. Lăsaţi deoparte răul. Îndreptați-vă privirea spre Hristos şi El vă va mântui. Ceea ce-l face sfânt pe om este iubirea, închinarea la Hristos, care nu poate fi pusă în cuvinte, nu poate, nu poate…

Omul încearcă să se nevoiască, să facă astfel de lucruri şi să-şi chinuiască fiinţa din iubire pentru Dumnezeu.

Niciun ascet nu s-a sfinţit fără nevoințe. Nimeni nu a putut ajunge la duhovnicie fără a se nevoi. Nevoinţele sunt trebuincioase. Nevoinţa înseamnă metanii, privegheri ş.a.m.d., dar nu cu de-a sila. Toate [trebuie] să se facă cu bucurie. Nu metaniile pe care le vom face sunt importante, nici rugăciunile, ci dăruirea, iubirea pentru Hristos, pentru cele duhovniceşti. Sunt mulţi care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci ca un exerciţiu, pentru folosul trupesc. Oamenii duhovniceşti însă le fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se foloseşte mult şi trupul, nu se îmbolnăveşte. Aici îşi au originea multe lucruri bune.

Sfântul Porfirie Kavsokalivitul