PASTORALA PS TIMOTEI AL SPANIEI ȘI PORTUGALIEI LA SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI 2023

† TIMOTEI

Prin harul lui Dumnezeu,
Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Către tot clerul şi poporul dreptslăvitor din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har, milă şi pace de la Hristos Domnul nostru, iar de la noi, părinteşti binecuvântări!

„Pe cărarea dreptății este viața
și pe calea pe care ea o însemnează, nemurirea,
iar calea nebuniei duce la moarte.”

Preacucernici și Preacuvioși Părinți,
Preacuvioase maici,
Iubiți credincioși și credincioase,

Simțim din nou, și-n acest an, datorită lucrării și milostivirii lui Dumnezeu, marea bucurie pe care a revărsat-o asupra întregii creații Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin Învierea Sa din morți, înviere pe care suntem invitați, fiecare dintre noi, să o vedem și să o mărturisim, după cum suntem îndemnați de una dintre cântările acestui mare Praznic luminos al Învierii Domnului, precum și în fiecare duminică la slujba utreniei: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat”.

Sfântul Simeon Noul Teolog ne explică felul în care putem vedea Învierea lui Hristos, dat fiind faptul că nimeni nu a văzut Învierea cu ochii trupești, nici străjerii mormântului, nici mironosițele femei, nici măcar Sfinții Apostoli, care, așa cum știm din Sfintele Scripturi, erau zăvorâți pe dinăuntru, în cămara cea de sus. Auziți ce spune el: „Prezența aducătoare de lumină a Duhului ne adeverește Învierea Domnului sau, mai bine zis, ne învrednicește să-L vedem pe Însuși Hristos Cel înviat”.

Din cele spuse de Sfântul Simeon ne dăm seama că doar prin prezența și prin lucrarea Duhului adevărului, cum Îl numim pe Duhul Sfânt în rugăciunea Împărate ceresc, noi putem să vedem Învierea lui Hristos care, după cum ne învață același sfânt părinte, „se înfăptuiește în inima fiecărui credincios și nu numai o dată, ci în fiecare clipă, de vreme ce Însuși Domnul Hristos învie întru noi și ne luminează cu strălucirea nestricăciunii și a Dumnezeirii Sale”.

Dragii mei,

Hristos înviază întru noi și ne dăruiește viață doar dacă noi umblăm pe calea adevărului și a dreptății și dacă Îl lăsăm pe Domnul să ne lumineze cu strălucirea nestricăciunii. Dumnezeu, Care este liber prin excelență și nu face nimic din constrângere, nu ne constrânge nici pe noi și, prin urmare, nu ne anulează libertatea.

El ne vrea mântuiți, El ne dorește fiecăruia viață veșnică întru Împărăția Lui, El ne vrea fii ai Săi, dar pentru a ne bucura de această mare demnitate, trebuie ca și noi, la rândul nostru, să-L recunoaștem ca Tată și să strigăm întru Duhul „Ava Părinte!”

Dar, din păcate, constatăm faptul că o parte dintre oameni nu au învățat nimic din istoria neamului omenesc, săvârșesc aceleași greșeli și cad pradă acelorași ispite.

În Evanghelia care se citește în Duminica întâia după Sfintele Paști, găsim cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul, care ne spune că: „În lume era – Hristos Cuvântul – şi lumea prin El S-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit”.

Hristos, Cel înviat din morți, Cel care S-a arătat nouă, continuă să fie prezent în lume, continuă să fie în mijlocul nostru. Dar, din păcate, și azi, la fel ca în zilele petrecerii Sale pe pământ, împreună cu noi, pentru anumiți oameni El este și rămâne un necunoscut. Sau chiar mai dureros decât atât, deși ni se face cunoscut în mod direct, de multe ori și prin noi creștinii dreptslăvitori, care credem în El și care avem datoria de a-L mărturisi, El este ignorat cu desăvârșire; uneori este chiar scos afară din lume, cu multă îndârjire și nerușinare, de cele mai multe ori cu bună știință și cu premeditare.

Greșit credem și afirmăm uneori faptul că toți oamenii sunt fiii lui Dumnezeu. Cei ce nu cred în El și nu-L primesc nu se pot numi fii ai lui Dumnezeu. Oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu în măsura în care, așa cum am amintit mai sus, aceștia Îl lăsă pe Dumnezeu să le fie Tată. Fără doar și poate, El ne vrea pe toți fii ai Săi. El nu ne lasă de izbeliște și ne-a dat nouă, celor neputincioși și mânjiți de necurăția păcatelor, puterea necesară pentru a ne face fii ai Săi.

Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul spune deslușit și pe înțelesul tuturor ce trebuie să facă omul pentru a deveni fiu al lui Dumnezeu: „Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu”

Conform celor spuse de Sfântul Apostol, noi, oamenii, trebuie să-L primim pe Hristos, iar nu să-L alungăm, să credem în El și să lucrăm în numele Lui și împreună cu El. El este Lucrătorul desăvârșit ce S-a făcut om, asemenea nouă, pentru ca noi, căutând asemănarea cu El, să umblăm pe cărarea dreptății, despre care ne spune Înțeleptul Solomon că este viața. Calea dreptății lui Dumnezeu este singura care duce la nemurire.

El, Hristos Cel mort și înviat, a considerat drept să se lase batjocorit și răstignit; a socotit că este drept să ia asupra Lui păcatele oamenilor, pentru ca mai apoi să învieze și astfel să ne dăruiască nouă, oamenilor, viața veșnică, deci nemurirea. Nu există o alternativă la calea cea dreaptă, decât cea pe care a parcurs-o Domnul, calea crucii și a iubirii, cale care ne conduce la adevăr și care ni-L face cunoscut și ni-L descoperă pe Cel care este Adevărul, adică pe însuși Hristos. Tot ce este în afara Lui este doar amăgire și nedreptate.

Tot acel care-L tăgăduiește pe Hristos și învierea Sa din morți, trăiește în înșelare și într-un soi de nebunie, iar tot cel care nu trăiește după cuvântul Evangheliei este mincinos, căci scris este în Scriptură: „dacă zicem că avem împărtăşire cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu săvârşim adevărul” și „dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi” . Recunoașterea și mărturisirea păcatelor noastre, întru pocăință, smerenie și nădejde și viețuirea în adevăr, căutând dreptatea lui Dumnezeu, ne vor face cu adevărat liberi.

Dragii mei fii duhovnicești,

Adevărul este cel care ne învață să cultivăm și să iubim viața. Dar nu orice viață, ci viața cea veșnică pe care ne-a dăruit-o și ne-o oferă continuu Hristos, Domnul nostru. Adevăr este că „Hristos a înviat din morți”, că „Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă” , că „este binecuvântat Cel ce vine întru numele Domnului” și că este „fericit bărbatul – tot omul –, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase”.

Nebunii mincinoase sunt toate legile omenești care nu respectă nici măcar legile firii și ale naturii. Acestea nu cultivă viața, deși, în manieră paradoxală, ar fi făcute în numele unei vieți demne. Dimpotrivă, ele cultivă păcatul, fac să se răspândească fărădelegea și duc la confuzie, schizofrenie și moarte trupească și sufletească. Foarte actuale sunt cuvintele Psalmistului David care zice: „Zis-a cel nebun în inima sa: Nu este Dumnezeu! Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor” . Aceasta este de fapt calea nebuniei, care duce la moarte, cum ne învață Înțeleptul Solomon.

Din păcate, vedem în zilele noastre promovându-se și legiferându-se aceste nebunii și îndeletniciri, nu doar în țara aceasta în care trăim, ci și în țara bunicilor și a strămoșilor noștri. Ideologia neomarxistă este promovată cu forța, călcându-se în picioare demnitatea umană și aruncându-se cu noroiul confuziei și al păcatului în sufletele nevinovate ale copiilor și ale tinerilor. Noi, însă, să-L rugăm pe Domnul pentru ca să ne întărească în credință și în legea noastră creștină, să ne țină în har și să ne dea cuvânt și înțelepciune pentru a vesti lumii „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii” , aidoma Sfinților Apostoli. Așa cum mărturisește Sfântul Apostol Ioan, apostolul iubirii, „Viaţa S-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi S-a arătat nouă” .

Iubiți credincioși,

Trebuie să promovăm viața pentru a avea părtășie de ea, pentru a avea părtășie de Tatăl și de Fiul Său, Iisus Hristos, și pentru ca bucuria noastră să fie deplină . Dacă vom tăcea, dacă nu Îl vom vesti pe Domnul, nu vom ajunge să-L cunoaștem, nici să-L vedem și nici nu ne vom putea bucura de El. Iar darurile izvorâte din Învierea lui Hristos, Care „este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” , nu vor putea lucra în noi.

Să-L rugăm pe Domnul să ne ajute să sporim puțina noastră credință și să o întărească în noi. El Însuși să-și facă sălaș în noi, pentru ca să poată să strălucească în inimile noastre lumina cunoașterii Dumnezeirii Sale, curățindu-ne și sfințindu-ne atât sufletele, cât și trupurile noastre. În acest fel vom ajunge să ne bucurăm de vederea Învierii Lui din morți, vedere ce nu este a ochilor noștri trupești, ci a ochilor noștri duhovnicești.

Așa ne învață Sfântul Simeon Noul Teolog: „Cei cărora li se descoperă Hristos Cel înviat Îl pot vedea numai cu ochii duhovnicești. Fiindcă, atunci când Hristos cel nemuritor vine la noi, prin Sfântul Duh, ne înviază din morți și ne dă viață și har ca să-L putem vedea înăuntrul nostru și să cunoaștem că numai El are puterea de a ne învia și a ne slăvi dimpreună cu El, așa cum mărturisește Sfânta Scriptură”. Amin!

Hristos a înviat!

Cu părintească dragoste întru Hristos Cel înviat din morți și cu arhierească binecuvântare, al vostru, pentru tot binele rugător și de mântuire doritor,

† Timotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei și Portugaliei

Dată la Reședința noastră de la Madrid, la Luminatul Praznic al Învierii Domnului, în Anul Mântuirii 2023, luna Aprilie, ziua a șaisprezecea.

Pildele lui Solomon 12, 28.
Stihiră din slujba Învierii.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scriei II, Cateheza 13, Învierea tainică cu Hristos, p. 173.
Idem.
Galateni 4, 6.
Ioan 1, 10 – 11.
Ioan 1, 12.
I Ioan 1, 6.
I Ioan 1, 8.
Psalm 117, 27.
Psalm 117, 26.
Psalm 39, 6.
Psalm 13, 1.
I Ioan 1, 1.
I Ioan 1, 2.
Cf. I Ioan 1, 3-4.
I Ioan 1, 5.
Sfântul Simeon Noul Teolog, op. cit. p. 174.