5000 de indieni botezaţi ortodox în Mexic

De vorbă cu Mitropolitul Iona, Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe din America (OCA), despre lucrarea Bisericii în America Latină.

– Înalt-Preasfinţite, în care ţări ale Americii Latine are reprezentare Biserica Ortodoxă din America (OCA)?

– Jurisdicţia Bisericii noastre se întinde până în Mexic. Am avut în trecut câteva parohii în Argentina, Brazilia, Peru şi Venezuela. Însă o parte din ele au trecut la Biserica Rusă din afara graniţelor (ROCOR), iar altele au dispărut.

Mai multe comunităţi din America Latină vor să se alăture Bisericii Ortodoxe din America. Ne-ar bucura să îi primim pe aceşti credincioşi, dar nu are cine să îi păstorească, fiindcă avem prea puţini preoţi care vorbesc spaniola şi portugheza.

Un preot – care nădăjduiesc că va ajunge curând episcop – a început o misiune în Ecuador, la Guayaquil, unde exista o mare colonie palestiniană. Din păcate, în anii din urmă, lucrarea sa cea bună a fost împiedicată. Am auzită că în ţările Americii Centrale, îndeosebi în El Salvador, se află mulţi palestinieni. Lucru curios, ei nu merg în parohiile Bisericii Antiohiene, şi ne cer să îi primim sub omoforul nostru.

Patriarhia Ecumenică şi cea a Antiohiei preferă să poarte grija diasporei greceşti şi arabe. Eu nu înţeleg aşa ceva! Biserica trebuie să îşi facă lucrarea pastorală mai întâi de toate în rândul fiilor săi duhovniceşti ce sunt ai locului. Aceasta este şi poziţia de principiu a Bisericii Ortodoxe din America.

– Când a fost întemeiat exarhatul Mexicului?

– Exarhatul mexican există de la începutul anilor 1970. Atunci, episcopul bisericii vetero-catolice mexicane, Iosif (Jose Cortes y Olmos), a intrat în legătură cu Biserica noastră şi a trecut la Ortodoxie împreună cu turma sa. Mulţumită lucrării sale, mii de mexicani au ajuns drept-slăvitori.

Zilele trecute, 5000 de indieni din 23 de localităţi, în regiunea Veracruz, au primit botezul ortodox. Însă un aşa număr mare de credincioşi are un singur preot. Exarhatul Mexicului are îndeobşte foarte puţini clerici, dar toţi sunt mexicani, împreună cu episcopul locului – Vlădica Alexie (Alejo Pacheco y Vera).

– Aţi fost vreodată în America Latină?

– Tocmai am vizitat Mexicul, iar acum plănuiesc să merg în Guatemala. Prietena mea, Maica Stareţă Ines (Ayau Garcia) vieţuieşte acolo; ea este igumena Mănăstirii Sfintei Treimi, de sub Patriarhia Antiohiei.

Atenţia mi-a fost atrasă în Guatemala de un grup de câteva mii de oameni care doresc să devină ortodocşi. Marea lor parte sunt mayaşi. Dacă îi vom primi, aceşti guatemalezi, împreună cu reprezentaţii altor popoare băştinaşe din alte ţări ale Americii Latine, indienii, ar putea ajunge principala grupare etnică din cadrul Bisericii Ortodoxe Americane. Eu unul aş fi tare bucuros!

– E limpede că aveţi simpatii faţă de vechii locuitori ai celor două Americi…

– Am sentimente foarte calde faţă de indieni. În universitate am studiat antropologia şi m-au atras culturile mayaşă şi aztecă – civilizaţii mari, uimitoare…

Îmi place în întregime America Latină – arta, muzica, literatura, bucătăria sa… Latino-americanii iubesc viaţa, sunt oameni deschişi şi ospitalieri. Eu am crescut în California – unul dintre cele mai hispanizate state S.U.A. Am învăţat un pic de spaniolă de la prietenii mei mexicani. Preotul care m-a unit cu Biserica Ortodoxă era un mexican. Îl chema părintele Ramon Merlos.

– Care sunt asemănările şi deosebirile în lucrarea misionară cu indienii din Statele Unite faţă de cei din America Latină?

– Sincer, nu ştiu… Biserica noastră are experienţă misionară în Alaska, unde slujeşte un preot minunat, Protoiereul Mihail Oleksa, de profesie antropolog. El e carpato-rus (rutean), iar soţia sa se trage din tribul băştinaş yupik. Părintele Mihail vrea să organizeze în Alaska o comunitate de amer-indieni ortodocşi. Va fi ceva foarte interesant!

Ca decan al seminarului, părintele Mihail a poftit acea comunitate din Guatemala ce însetează după Ortodoxie să îşi trimită doi membri, pentru a studia teologia drept-slăvitoare. E o idee bună, însă oamenii obişnuiţi cu climatul tropical vor rezista cu greu în frigul din Alaska.

– Există latino-americani în rândul credincioşilor din Statele Unite?

– De bună seamă! În California, 35% din populaţie e hispanică; în Texas, procentul e şi mai mare. Latino-americanii se regăsesc atât în rândul credincioşilor, cât şi al clericilor Bisericii noastre. La Seminarul Sfântul Tihon avem un student cu rădăcini indiene; îl cheamă Avraam şi e ipodiacon. Un alt ipodiacon din San Francisco e de origine columbiană. La sfârşitul lui noiembrie 2009, am sfinţit în Dallas o mănăstire de maici cu hramul Naşterii Domnului, a cărei stareţă este braziliancă.

– Ce credeţi că îi atrage pe hispanici la Ortodoxie?

– Latino-americanii iubesc liturghia şi icoanele noastre; sunt captivaţi de adânca evlavie pentru Maica Domnului, inerentă în Biserica Ortodoxă.

Trebuie să spun că biserica romano-catolică îşi pierde rapid influenţa în America Latină, datorită strânselor sale legături cu clasele bogate ale societăţii. Mulţi oameni săraci, care reprezintă majoritatea populaţiei din regiune, sunt dezamăgiţi de preoţii romano-catolici şi trec la protestanţi, mormoni şi alte secte.

Mitropolitul Andrei (Andres Giron) e un fost preot catolic. A văzut că mai-marii săi se concentrau asupra celor bogaţi, aşa că la începutul anuilor 1990 a părăsit biserica romano-catolică pentru că voia să lucreze pentru oameni şi a devenit conducător al Ordinului Basilian de Guatemala. De curând, el mi-a spus: „Sunt bătrân şi bolnav. Vă rog, primiţi-mi credincioşii în Biserica Ortodoxă, ca să se mântuiască!” Comunitatea sa cu greu poate fi numită ortodoxă, dar, treptat, va învăţa credinţa drept-slăvitoare şi se va uni cu predaniile Bisericii Ortodoxe. Pe lângă Guatemala, episcopul Andrei a deschis parohii în Los Angeles, San Francisco şi alte oraşe din Statele Unite în care se găseau conaţionali ai săi.

sursa: Familia Ortodoxă