Hramul parohiei, 8 noiembrie 2026

A suferit cum puțini au suferit. A fost defăimat și nedreptățit cum puțini au fost. A fost întristat, încercat și chinuit cum puțini au fost. Tocmai de aceea a putut să înțeleagă durerile, suferințele și necazurile lumii și ale oamenilor cum puțini au putut să o facă.

A trecut prin multe și felurite încercări de-a lungul vieții sale. A îndurat calomnii, acuzații și tot felul de nedreptăți, unele foarte mari.

Cine a citit viața Sfântului Nectarie și nu a simțit dragoste și respect pentru persoana lui?

Nu doar minunile l-au făcut atât de iubit. Ci și acest profund sentiment al nedreptății, care străbate întreaga sa viață. Citești sinaxarul său și simți nevoia să-l cuprinzi într-o îmbrățișare imensă.

Chinuit, prigonit, calomniat și nedreptățit. Un om care a fost atât de mult osândit în timpul vieții, despre care s-au spus atâtea minciuni și care a cunoscut într-o asemenea măsură minciuna și ipocrizia oamenilor, „merita” și „trebuia” să fie proclamat sfânt al Bisericii. Pentru ca astăzi toți cei calomniați și neînțeleși, cei disprețuiți de lume să aibă în viața lor un om al lor, un sfânt al lor în cer. O prezență vie și blândă, care să mângâie amărăciunea nedreptății și a calomniei.

A murit în spital, asemenea unui simplu călugăr. Nu avea nici măcar pensie, nu avea nimic. A ajuns acolo prin intermediul asigurării sociale pentru agricultori.

Să înalțe Sfântul Nectarie mâinile sale rugătoare către Cel care poate să mântuiască și să-L roage pe Hristosul nostru pentru Sfânta Sa Biserică și pentru întreaga lume.

Le dorim tuturor celor care îi poartă numele să aibă parte de rugăciunea și binecuvântarea sfântului, să trăiască ani mulți și binecuvântați pe pământ și o veșnicie în ceruri!