Nu ți-e rușine ticălosule, ce hal de om ești? ….Arh.Simeon Kraiopoulos

Îndrăzneala care-ți trebuie pentru a te vindeca!

Eu cred că pentru fiecare este foarte important să găsească o persoană în care să se încreadă.

Însă fiți cu luare – aminte. Domnul a spus: ,,Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă ”

În viața cotidiană s-au creat și se creează probleme înfricoșătoare, chiar între oamenii duhovnicești, atunci când cineva se încredințează orbește unui om. Este necesar să se încredințeze cuiva care-l poate ajuta, nu oricui.

Să facă un mic sacrificiu. Să riște puțin, dacă-mi este îngăduit să spun așa. Soluția nu poate veni dacă omul stă comod și se împacă cu starea lui. Ca să găsească pe cineva căruia să i se încredințeze este nevoie de îndrăzneală. Să riște puțin, să iasă din cochilia lui. Dacă va avea îndrăzneală nu va întârzia să vadă că va fi ajutat.

Cunosc mulți oameni care s-ar fi putut sfinți până astăzi. Au elemente bune în ei, au o dispoziție bună, au un dor de viață veșnică, de viață dăruită de Hristos. Sunt mulți, trebuie s-o spunem. Însă nu îndrăznesc. Le este frică și de aceea vegetează. Adică, unul se apucă de băutură. Îi trebuie curaj să spună: ,,Până aici, gata!” Altul se lasă pradă plăcerilor. Îi trebuie curaj să spună: ,,Ori le omor eu pe ele, ori mă omoară ele pe mine!”

Să taie răul de la rădăcină. Să se respecte puțin pe sine și să spună: ,,Nu ți-e rușine, ticălosule, ce hal de om ești? Ce vrei să faci cu tine? Haide, asumă-ți responsabilitatea vieții tale, asumă-ți responsabilitatea faptelor tale!”

Totul este să riști puțin și să ai îndrăzneală. Vei fi ajutat și vei putea deveni sfânt. Sfințenia este pentru toți.

SUFLETUL MEU, TEMNIȚA MEA – Arh. Simeon Kraiopolous, Ed. Bizantină – 2009

sursa: Cristian Stavriu