V-aţi vaccinat de castravetită acută?

Probabil, aţi remarcat şi voi: cu cât nivelul de informare în masă, prin intermediul presei, televiziunii, radioului, creşte, cu atât scade capacitatea de a raţiona a fiinţei umane. Mulţi ar fi tentaţi, poate, să creadă că prostia în stare pură, credulitatea fără margini şi naivitatea vecină cu idioţenia patologică sunt atributele unor alte epoci, încheiate de sute de ani. Că, de la Iluminism încoace, omul s-a deşteptat şi i s-a făcut lumină în cap. Dar uite că, în anul de graţie 2011, sute de milioane de pământeni au încă minţile luminate nu din interior, ci din exterior, cu lanterna. Şi-aia de fabricaţie chinezească…

Zvonul creşte rostogolindu-se, spunea un vechi dicton latin, a cărui actualitate e incontestabilă. E suficient să privim în jur şi să ne dăm seama că a apărut o nouă ramură a speciei umane: Homo sapiens fazaniensis. O creatură gregară, mâncăcioasă, puturoasă şi veşnic înspăimântată de iminenta cădere a drobului de sare. Pur şi simplu, oamenii au ajuns să se teamă nu doar de umbra lor, ci şi de microbii care ar putea îmbolnăvi umbra lor. Cel puţin de vreo zece ani încoace, ne tot zăpăcesc ăştia cu gripele lor aviare, porcine, bovine sau caprine, sfătuindu-ne să ne vaccinăm urgent, ca să mai facă şi concernele farmaceutice, înhăitate cu statul, un ban grămadă. Acum, cineva, pus pe şotii, a lansat o nouă spaimă: spaima de castravete. Banala legumă a devenit, subit, o Nemesis a locuitorilor de la oraşe şi sate, un coşmar verde, visat noapte de noapte. La început s-a zis că Spania exportă castraveţi fatali, azi văd că s-au răzgândit: cică Olanda şi Danemarca ar fi de vină, că doar beleaua se ţine cu rândul, nu-i aşa? Cine a vrut să-şi bată joc de neştiinţa, ignoranţa sau prostia omenească nu ştiu, dar a reuşit cu prisosinţă. Iar, dacă şi-a propus să aducă în sapă de lemn nişte economii care şi-aşa nu se simţeau prea bine, de asemenea a avut un succes total.

Să prosteşti bizonul majoritar profitând de temerile lui este, astăzi, cea mai uşoară îndeletnicire. Fără să investeşti un leu, poţi provoca pagube de milioane de dolari şi te poţi şi distra pe cinste, pe seama acestei idiocraţii devenite orânduire globală. Reţeta e cât se poate de simplă: se contactează câteva zeci de prieteni de pe Facebook, cărora li se recomandă să bage în ei, vreo două zile, cele mai năstruşnice combinaţii gastronomice, ca de pildă: ciorbă cu lapte bătut, bere cu murături, pepene roşu cu Coca-Cola rece, piftie cu Pepsi şi altele, după gust şi imaginaţie. Urmările, inevitabile, îi vor face pe amicii respectivi să ia cu asalt spitalele de urgenţă, unde toţi, dar absolut toţi, la întrebarea “Ce aţi consumat?”, vor răspunde cam ca Florin Piersic într-o celebră scenetă: “Un castravete, domnule!”. Evident, fără să uite să precizeze că respectivul castravete era nespălat şi l-au înfulecat cu tot cu coajă!

Pasul doi este un telefon discret, dat la redacţia unui ziar, de preferinţă tabloid, în care să dezvăluiţi că, fiind la spitalul cutare, aţi văzut pe holuri mai mulţi oameni apucaţi de pântecăraie, care prezentau toate semnele că dăduse fericirea peste ei, sub forma simpaticei E.coli. Pasul trei vizează ţinta atacului: pe cine vreţi să nenorociţi, adică. Dacă aveţi boală pe Carrefour, parola, pentru prieteni, va fi “Carrefour”: toţi vor spune că au cumpărat castraveţii de la acest supermarket şi staţi liniştiţi, fiindcă jurnaliştii, cum mor ei de grija boborului, vor menţiona, în articolele lor incendiare: “Castraveţii cumpăraţi de la Carrefour vă aduc moartea!”. Dacă n-aveţi boală pe nimeni, în mod deosebit, scrieţi denumirile mai multor magazine pe bucăţele de hârtie, băgaţi-le într-o căciulă şi trageţi la sorţi: cine n-are norocel faliment scrie pe el!

Până să se lămurească medicii că pântecăraia n-avea legătură cu castravetele inexistent, până să dea ziariştii dezminţire, iar magazinele să se jure pe roşu că au numai marfă de calitate în rafturi, răul e deja făcut: nimeni nu se va mai atinge de castraveţi, chiar dacă neprihănitele legume n-au văzut bacteria aia nenorocită nici măcar pe Discovery! Dar treaba cu castraveţii e păguboasă mai mult pentru occidentali, că ăia sunt înnebuniţi după legume. La noi mai de efect ar fi, mă gândesc, o făcătură similară, dar cu carne. Adică, în loc să spună amicii că au mâncat castraveţi, zic că s-au îndopat cu carne de porc, vită, miel şi pui şi acum a dat sindromul diareic acut peste ei. Titlul, dragi jurnalişti, vi-l şoptesc eu, în caz c-aveţi un lapsus: “Un virus mortal se lăfăie în grătare şi sarmale!”.

La pariu că-ntr-o lună se ieftineşte carnea?

sursa: reportervirtual.ro