Sf. Nectarie Taumaturgul, hramul parohiei noastre

Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi

După tradiţia Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică, în momentul în care se sfinţeşte de către episcop, primeşte un nume, care devine hramul său.

Sfinţirea este, deci, actul de botez al noului lăcaş de închinăciune, care primeşte de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria sfântă a mântuirii, de pildă: Naşterea Domnului, Învierea Domnului, Înălţarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh, Sfânta Treime, Sfânta Cruce, Buna-Vestire, Naşterea Maicii Domnului, Adormirea Maicii Domnului, sau numele unor persoane sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, Sfântul Nectarie Taumaturgul, cum e cazul enoriei noastre. Prin sfinţirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, protectorul său spiritual. De aceea, hramul bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezenţa tuturor credincioşilor membri şi nemembri ai comunităţii.

După o săptămână de rugăciune, spovedanie, de slujbe şi alte activităţi prin care ne-am dorit să creăm o atmosferă de praznic, de sărbătoare, duminică, 6 noiembrie a.c., ne-am reunit cu toţii în jurul Sfântului Nectarie şi am participat la Sfânta Liturghie rânduită pentru prăznuirea sfântului nostru tămăduitor şi ocrotitor.

În cuvântul de învăţătură, părintele paroh a explicat semnificaţia Evangheliei zilei (Învierea fiicei lui Iair), dar, plecând de la pilda lui Iair, a accentuat importanţa şi rolul tatălui în familie şi în educarea copiilor: “Cum e tatăl aşa e şi familia. Fixează-ţi această afirmaţie ca un principiu de viaţă! Există şi excepţii. Dar, acestea nu anulează regula. Un tată îşi pune propriile amprente asupra copiilor lui la fel de neintenţionat, dar la fel de sigur, ca umbra care mi se aşterne pe pământ când umblu în lumina soarelui. Chiar dacă ar vrea, tatăl nu poate împiedica acest proces. Evlavia profundă a unui tată este adesea reprodusă în copiii săi, însă greşelile şi viciile sale se reproduc şi mai adesea. De obicei, el este cel ce decide cursul familiei. „Pentru orice foc pe care îl aprinde tatăl, copiii sunt cei ce adună lemnele.” Dacă tatăl nu vorbeşte decât despre bani, de obicei va creşte o familie pentru Mamona. Dacă la masă vorbeşte doar despre picturi şi cărţi, probabil va crea în copii interes pentru literatură şi artă. Dacă vorbeşte despre jocuri şi sporturi, va face din copiii săi sportivi sau preocupaţi de divertisment. Dar, dacă îl prinde ora unsprezece seara prin cluburi sau prin alte locuri, să nu se mire dacă pe copiii săi îi va prinde ora douăsprezece în sălile cu jocuri de noroc sau prin baruri. Dacă el dă tonul la necredinţă, ce altceva decât harul lui Dumnezeu îi poate păzi familia, care îl imită, să nu-l urmeze pe calea pierzării?”

În câteva cuvinte a fost reamintită viaţa şi personalitatea sfântului nostru ocrotitor: “Sfântul Nectarie a fost de bună seamă un cărturar şi un înţelept ierarh, un teolog erudit şi un dascăl al Bisericii. Dumnezeu, însă, dăruindu-i harul tămăduirii, care aprinde mai ales evlavia poporului, a dorit ca el să fie un sfânt popular potrivit cu vremea noastră. Pe Sfântul Nectarie îl durea suferinţa semenilor şi, de aceea, a cerut de la Domnul harul tămăduirii. Vindecându-i pe cei ce sufereau şi suferă de boli fără leac, atât Dumnezeu, cât şi Sfântul nostru Părinte doreau şi doresc de la dânşii ca, după tămăduire, să se căiască, să îşi schimbe viaţa şi să urmeze voia lui Dumnezeu. Credem, cum am mai spus-o, că în condiţiile vieţii morale şi spirituale de astăzi nenumăratele vindecări ale unor boli incurabile sunt predica cea mai eficientă în rândul poporului nostru, care, fiind „tare de urechi”, „cere semne”, pe care Dumnezeu i le dă, măcar de s-ar schimba ceva.”

Agapa de după Sfânta Liturghie a fost un bun prilej de comuniune şi bucurie şi a încununat această zi, luminată şi încălzită de soarele care a stat mai mult sub nori toată săptămâna. Mulţumim participanţilor, dar, mai ales, celor care s-au implicat la buna rânduială a hramului, fiecare participând după putinţă şi credinţă la această sfântă sărbătoare.

Prezbitera Gina Cimpoca

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei