Despre minciuna – Ernest Bernea

Minciuna

Oamenii nu pot trăi fără să mintă. Minciuna este o hrană zilnică mai ales pe masa oamenilor ,,de sus”. Poleită cu nume de inteligență, diplomație sau alte meșteșuguri, minciuna cheamă, leagă și dezleagă, preface și mai ales farmecă. Minciuna ascunde totdeauna ceva; minciuna este perdeaua trasă crudelor, dar mai puțin frumoaselor adevăruri.

Minciuna este prezentă în viața noastră nu numai pentru că sunt oamenii mincinoși, oameni care suflă continuu cuvinte rotunde și subțiri ca bășicile. Ea este cultivată și de-o altă categorie, de aceea a trufașilor. Omului îi place minciuna, îi place să fie mințit. Spune cuiva un lucru adevărat, spune-i direct tot ce crezi nedemn și urât din gândul și fapta sa. Vei culege imediat ura și disprețul. Spune-i minciuni plăcute care să-i satisfacă închipuirea de sine, spune-i vorbe goale, dar catifelate și vei culege sigur dragostea și prețuirea sa.

Omul acesta civilizat, omul de care suntem atât de mândri, nu vrea să gândească, nu vrea să lupte, nu vrea să renunțe pentru a-și întări făptura atât de goală și nenorocită. El umblă acoperit de o strălucire asemănătoare aceleia din mlaștinile netulburate.

Ah, omule, cum îți mai miroase sufletul de la distanță!

Omul cinstit supără; supără pentru că sfarmă urâtul din preajma lui și cutremură casele deprinderilor rele. Omul cinstit incomodează; incomodează pentru că prezența lui nu cultivă florile urât mirositoare ale minciuniiși furtișagului.

Climatul cinstei este aspru, este tare de nu se poate rezista orice făptură cu nume de om. Climatul cinstei cere forță, cere eroism, cere despicarea lucrurilor până-n esența și sensul lor adevărat.

Pieptul plăpând al omului arareori rezistă marilor înălțimi.

Îndemn la simplitate – Ernest Bernea – Editura Vremea Bucuresti 2006