Craciunul branduit
Intr-o lume in care pana si Hristos, Fiul lui Dumnezeu intrupat, a facut obiectul unei „tranzactii”, fiind vandut pe treizeci de arginti, nu este nicio problema in a vinde sau a cumpara, orice altceva, in „numele” Lui. Aceasta se pare ca este premisa de la care pornesc conducatorii marilor dar si micilor companii care, nu de putina vreme, au facut din Nasterea Domnului o sarbatoare a bauturilor racoritoare (la noi in plina iarna!), a renilor si a elfilor etc.
Craciunul, aducator de profit sau de sfintenie?
Intr-o societate de consum, Nasterea Domnului vinde. Aceasta este realitatea pe care nu o pot pierde din vedere firmele si agentii comerciali, mari „vanatori de profit” care, deja de pe acum, incerca sa ne familiarizeze cu „magia sarbatorii”. O ghirlanda aruncata pe raft, cateva stelute coborate de pe „firmamentul” de rigips si cate un Mos Craciun zambitor asezat strategic in magazin, si suntem invaluiti de „spiritul Craciunului”.
Craciunul insa, asa cum ne apare in reclame si in magazine, este o sarbatoare dezradacinata, ce nu face nimic altceva decat sa ne dezradacineze si pe noi. Craciunul branduit ne pune inainte o sarbatoare din care lipseste esentialul, insasi Nasterea Domnului. Dar nu numai atat, ne lipseste si de continuitatea cu traditia, cu modul in care a fost perceputa si traita aceasta sarbatoare, „singurul lucru nou sub soare”, „inomenirea lui Dumnezeu” sau Nasterea Domnului, de catre mosii si stramosii nostri, in satul romanesc.
Sa tinem seama de faptul ca bucuria Craciunului nu trebuie cautata in magazine, ci in Biserica. Or aici, aceasta bucurie, paradoxal, incepe prin post. Craciunul magazinelor este unul extrem de generos, ofertant, in timp ce in Biserica, Nasterea Domnului se cere intampinata prin taierea voii si asceza. Acest lucru nu prea ii cade bine omului contemporan. De aceea, ii este mai la-ndemana „Craciunul generos”.
Asa se face ca aceasta sarbatoare este intampinata de catre noi, cei de astazi , cu multa artificialitate si superficialitate uitand ca Nasterea Domnului in Betleemul Iudeii este un eveniment supranatural si deosebit de profund. In acest sens, in Biserica aflam acel „altceva” pe care magazinele si niciun alt produs nu ni-l pot oferi, sfintenia. Din Craciunul branduit lipseste cu desavarsire aceasta dimensiune a sfinteniei, in timp ce Nasterea Domnului tocmai acest lucru il vesteste, posibilitate sfintirii omului si a mantuirii in Hristos.
O bucurie de o viata
Bucuria Craciunului branduit este una efemera. Trece odata ce comerciantii isi aduna ghirlandele si beculetele din magazine, iar noi strangem bradul, impodobit cu ceva vreme in urma cu mult entuziasm. Bucuria Nasterii Domnului insa ne poate insoti – si trebuie sa ne insoteasca – nu numai in preajma sarbatorilor de iarna, nici macar in cursul unui an liturgic, ci de-a lungul intregii vieti. Bucuria Nasterii Mantuitorului, prin care primim „lumina cunostintei”, este fara indoiala una de o viata. Craciunul branduit nu este numai neputincios spre a ne face partasi acestei bucurii, ci, mai mult, poate deveni chiar o piedica in calea ei.
„Un Craciun nebranduit!” – o noua urare de Craciun
Craciunul a devenit astazi atat de „frumos” impachetat, incat nu-L mai putem intrezari pe Hristos intre atata poleiala si markenting.
De aceea, va doresc tuturor sa petreceti pe cat se poate un Craciun nebranduit, purtand aievea ecouri de cantari ingeresti si de colinde, miresme de covrigi, mere si cozonaci rumeniti, precum odinioara in odaia bunicii. Un Craciun bogat in daruri precum ale magilor, adica mici, dar cu semnificatii profunde.
Un Craciun in care sa ne aflam poate pentru prima data, chiar daca si pentru scurt timp, nu atat in calitate de potential consumator (cumparator), cat de om chemat la indumnezeire. Acest om este din fire colindator (binevestitor) si daruitor, pentru ca primeste Darul facut de Dumnezeu-Tatal tuturor oamenilor si fiecaruia in parte, pe Hristos, „Mesia chip luminos”.
Radu Alexandru
sursa: crestinortodox.ro
