Colindele si colindatorii
Un nou sfarsit de an si un nou inceput de colinde.Le asteptam si le ascultam cu totii bucurandu-ne de ele. Dar constat totusi, ca in ciuda spectacolelor, evenimentelor sau concertelor cu caracter cultural specific, marea masa a poporului, este „setata” sa asculte mereu si mereu aceleasi colinde. Frumoase ce-i drept, dar parca uitand sau poate nici macar cunoscand varietatea atat de bogata a repertoriului colindelor noastre stramosesti.
Inclin sa cred ca suntem singurul popor crestin al lumii in care colindele sunt atat de variate si ne infatiseaza intreaga varietate a teologiei Bisericii.
Colindele, aceste ode ingeresti, sunt in fapt prelungirea imnului de slava a cetelor ingeresti la Nasterea Domnului. Prin ele se vesteste inceputul mantuiriii noastre prin Intruparea lui Hristos, facand ca toti sa se simpta egali. Pacat ca in ultima vreme cetele de colindatori traditionali sunt tot mai mici si tot mai putine, atat la sat dar mai ales la oras, unde toti asteapta colindatorii, fiecare asteptand ca si ei sa fie colindati la randul lor. Ne multumim sa ascultam colindele pe diferite inregistrari audio incercand sa le re-traim „live”.
Aceasta perioada a sarbatorii se transforma din ce in ce mai mult in perioada pregatirilor pentru aprovizionarea caminului pentru petrecerea ce va sa vina. Febra cumparaturilor e in toi. Alergarea dupa „promotii si reduceri de sarbatori” e tot ceea ce urmareste cel mai adesea omul. Si daca e acompaniat de melodiile in surdina ale colindelor ca sonor de fond pe toate strazile si in toate magazinele atunci marketingul si-a atins tinta iar business-ul ofertantilor este asigurat. Aceste sarbatori de sfarsit de an nu mai sunt pentru majoritatea noastra sarbatori spirituale, inaltatoare a sufletului spre Dumnezeu, ci au devenit o „copie” a acestora. Sarbatori cu alta destinatie: aceea a sarbatorilor de petrecere, a sindrofiilor, cand omul abia asteapta motivul pentru a se aduna laolalta pentru a bea, a manca si a se distra.
Zilele de post de dinaintea marilor sarbatori nu mai sunt zile de pregatire si curatare a sufletului crestinesc pentru intampinarea spiritului sarbatorilor autentice, ci au devenit de cele mai multe ori zile de interdictie canonica populara (sa nu speli, sa nu cosi, sa nu lucrezi, sa nu mananci de „dulce”…); crezand ca astfel cinstim cum se cuvine adevarata sarbatoare. Ne preocupa forma, „ambalajul” iar nu continutul. Devenim astfel crestini de suprafata iar nu de interior!
In acelesi timp cred ca e bine sa amintim si de un alt fenomen tot mai acut al epocii noastre si care devine din ce in ce tot mai vizibil: obiceiul de a merge la colindat al tinerei si foarte tinerei noastre generatii. Ne straduim mai ales in scoli sa-i invatam pe cei tineri a respecta traditiile si valorile culturale si religioase ale stramosilor. Si e nobil si frumos, dar… este totusi un obicei ce prinde radacini mari si adanci in sufletul celor mici inca din sanul familiei: de a merge la colindat pentru…bani ! Intr-adevar, e o cutuma a regimului trecut, a epocii de „infloritoare industrializare” a tarii si de mare dezradacinare a obiceiurilor autentice stramosesti.
Totusi ar trebui sa fim cu mare bagare de seama la acest „obicei” deja „normal” pentru tanara generatie. Imi permit sa fiu foarte exigent in aceasta observatie si as dori din suflet sa nu am dreptate, dar daca suntem sinceri cu noi insine vom descoperi un fenomen care trebuie sa ne dea de gandit tuturor: Hristos a „devenit o marfa de vanzare”. Ce altceva e ceea ce se intampla in perioada colindatului…pe bani? In mod inconsticent, e adevarat…dar totusi „de vanzare”.
Toti copiii nostri merg la colindat pentru…bani ! Sunt invatati inca din familie sa faca asta si inca dezinvolt, cu cuget impacat din tanara pruncie, ca e ceva nobil si culmea…”normal”! Sunt invatati de mici sa fie speculativi, niste mici businessmani care strangand o anumita suma de bani de pe urma colindatului vor fi ajutati cu restul sumei (de catre parinti) pentru a-si vedea visul cu ochii…Visul de a avea un nou telefon mobil – ultimul din generatia sa -, un nou iphone sau ipod, ori cine mai stie ce noua minune tehnologica. Unde mai gasim inocenta colindatului pentru „nuci, mere si colacei” asa cum erau versurile colindei?
Si sa nu mai amintim de centrarea sarbatorii de Craciun pe pregatirea si impodobirea bradului si primirea cadourilor iar nu pe bucuria angelica a Nasterii Domnului si vestirea acesteia lumii intregi.
Sa avem grija ca nu cumva din lipsa de implicare sau neglijenta crestineasca fata de sufletul copiilor nostri sa ni se socoteasca noua ca simonie acest aspect „normal” al colindatului!
Sa luam aminte ca nu cumva alterand dar si renuntand la frumoasele noastre colinde stramosesti sa ne indepartam de sensul cel adevarat al credintei prin tot felul de improvizatii, pierzand astfel, odata cu ele si sensul fiintei noastre de neam crestin. Sa nu uitam niciodata de veche vorba latina „NIHIL SINE DEO!”
Inchei cu speranta ca nu am suparat pe nimeni cu aceste cuvinte si doresc tuturor Sarbatori Fericite !
Prof. Henorel NICA
Cluj-Napoca
sursa: crestinortodox.ro
