Slujbă de pomenire, în parohia Coslada (Spania), a victimelor atentatului din 11 martie 2004 – Misa de réquiem, en la parroquia de Coslada, para las víctimas del atentado del 11 de Marzo de 2004
În Duminica a doua a Postului, după Sfânta Liturghie, în Parohia “Sf. Nectarie Taumaturgul” din Coslada, a fost săvârşită o slujbă de pomenire a victimelor atentatului produs acum opt ani, în 11 martie 2004, în apropiere de Madrid, unde au murit 192 de persoane, dintre care 16 români: Anca Valeria Bodea, Livia Bogdan, Stefan Budai, Tibor Budi, Nicoleta Diac, Gabriela Georgeta Dima, Geneva Petrica, Alois Martinas, Stefan Modol, Mariana Negru, Elena Ples, Ionut Popa, Emilian Popescu, Paula Sfeatcu, Alexandru Suciu, Csaba Olimpiu Zsigovski.
În cuvântul său părintele paroh a făcut amintire de momentele acelor zile, adăugând: Atentatele sunt o ofensă adusă lui Dumnezeu şi demnităţii umane. Creştinismul încurajează sacrificiul de sine, înţelegând prin acesta nu detonări sau autodetonări în spaţii publice pentru a face cât mai multe victime, ci o renunţare la dorinţele egoiste, la ambiţiile efemere şi la nepăsarea faţă de semeni. Un astfel de sacrificiu înseamnă respect faţă de viaţa umană şi un efort conştient şi binevenit pentru promovarea valorilor autentice.
En el segundo domingo de cuaresma, después de la Sagrada Liturgia, en la parroquia “San Nectario, el Taumaturgo” de Coslada, se celebró una misa de réquiem para las víctimas del atentado del 11 M, cerca de Madrid, donde fallecieron 192 personas, entre cuales 16 rumanos: Anca Valeria Bodea, Livia Bogdan, Stefan Budai, Tibor Budi, Nicoleta Diac, Gabriela Georgeta Dima, Geneva Petrica, Alois Martinas, Stefan Modol, Mariana Negru, Elena Ples, Ionut Popa, Emilian Popescu, Paula Sfeatcu, Alexandru Suciu, Csaba Olimpiu Zsigovski.
El padre párroco aprovechó para recordar aquellos días agregando: Los atentados son una ofensa contra Dios y contra la dignidad humana. El cristianismo promueve el auto-sacrificio entendiendo por ello no explosiones o auto detonaciones en los espacios públicos para hacer tantas víctimas, sino una renuncia a los deseos egoístas, a las ambiciones efímeras y a la indiferencia frente a otras personas. Tal sacrificio implica el respeto por la vida humana y un esfuerzo consciente y beneficioso por promover los valores auténticos.
