Strainul de acasa
Deoarece barbatul este „cap al femeii” (Efeseni 5, 23), tatal trebuie sa fie un fel de temelie a familiei, un izvor de autoritate si siguranta, un model de statornicie in dreapta credinta si de jertfelnicie. Cu toate acestea, uneori, barbatul ajunge precum un strain care, in loc sa-si odihneasca familia, mai mult o intristeaza.
Femeile sunt mai legate de familie decat barbatii, atat prin anumite treburi casnice, cat si prin atasarea lor puternica fata de copii. La randul lor, barbatii petrec mult mai mult timp in fata televizorului decat femeile.
Astazi, cand banul a declasat orice valoare morala, televizorul a ajuns sa „propovaduiasca” mai ales mandria si setea de putere, tehnica si confortul, consumul si imbuibarea, sexualitatea si desfranarea, violenta si consumul inconstient. Avand sufletul intoxicat cu acest material video, care naste iluzii bolnavicioase, barbatul ajunge mai usor decat femeia sa se simta strain in propria casa, sa pretinda celor de langa el lucruri anormale, nefiresti sau exagerate, cautand in ei acea perfectiune existenta decat in filme si reclame mincinoasele.
Strainul de acasa
Taina Cununiei este o slujba care-i uneste pe cei doi miri, pe barbat si pe femeie, „intr-un singur trup”, precum Dumnezeu a hotarat inca dintru inceput. Cat timp barbatul si femeia formeaza un singur trup, nu se poate vorbi de separarea vietii si s activitatii acestora: nasterea de prunci, precum si cresterea si educatia copiilor, este, in egala masura, lucrarea ambilor parinti; de asemenea, treburile casnice si datoriile sociale sunt o datorie impartita in mod egal intre cei doi. In chip firesc, aceste lucruri incep sa difere in functie de timpul liber al fiecaruia, precum si de darurile individuale, primite de la Dumnezeu.
Mai inainte, barbatul muncea si isi intretinea singur familia, iar femeia se ocupa cu treburile casnice si de cresterea copiilor, insa astazi, cand barbatul nu isi mai poate sustine material familia, iar femeia are un serviciu deopotriva de solicitant cu cel al barbatului, daca nu chiar mai greu, purtarea de grija fata de casa si de copii se afla asezata, in egala masura, pe umerii amandurora.
Spre a avea o familie cat mai sanatoasa, ambii parinti trebuie sa stea cu adevarat in familie. Trebuie luat aminte: a sta acasa nu este totuna cu a sta in familie, deoarece timpul petrecut acasa poate fi canalizat, in intregime sau in mare parte, in activitati straine de familie, precum privitul la televizor, vorbitul la telefon, statul pe internet etc. Ajuns acasa, fiecare mebru al familiei trebuie sa stea in familie, iar nu sa caute sa fuga imediat in afara acesteia.
Precum aminteam la inceput, mai ales barbatul este cel care se uita mai mult la televizor. Pentru aceasta, pentru a evita o marginalizare, tatal trebuie sa fie cat mai prezent in viata sotiei si a copiilor. Tatal trebuie sa fie si el foarte atent la copii, precum sotia lui, pentru ca acestia sa simta ca au langa ei un tata, iar nu un musafir sau un strain. Astfel, tatal trebuie sa se joace mult cu copiii sai, aceasta activitate fiind deosebit de importanta pentru o dezvoltare sanatoasa a acestora, intarindu-le increderea in parinti si dragostea reciproca.
Cand barbatul se sustrage atat cresterii copiilor, cat si treburilor casnice, el incepe sa rupa acel „un trup” tainic, format impreuna cu sotia. De asemenea, facand aceasta, el paseste usor spre un punct, mai apropiat sau mai indepartat, in care va cadea prada plictiselii, depresiei si violentei. Acest lucru se explica atat prin faptul ca el devine un strain pentru familia sa, cat si pentru faptul ca, in afara unei vieti crestine, manifestata si prin grija purtata familiei si munca prestata in folosul celor de aproape, sufletul omului moarte, putin cate putin.
„In momentul in care nu asezi pe cel de langa tine in inima, te plictisesti repede de el si alergi sa ai o viata straina, cu ceva ce nu e al tau. Astfel, mori sufleteste, dar faci si din tine un mormant, iar celalalt nu poate avea viata in mormant. Multe familii sunt destramate, chiar si stand impreuna, din cauza nelocuirii unuia in inima celuilalt. Multi suntem doar oaspeti, unul in altul, iar nu locuitori permanenti, de unde ne si vine intristarea, durerea si suferinta.” (Oaspetele din casatorie)
In cele din urma, „strainul de acasa” va deveni izvor de neliniste, scotand din sine ceea ce a adunat: tristete, depresie, batjocura, manie, ura, invidie, desfranare etc. In acest stadiu, numai Dumnezeu ii mai poate lumina mintea si incalzi inima, din partea celorlalti fiind nevoie de multa rugaciune, de indelunga-rabdare si chiar de mila.
Doar traind cu credinta, cu nadejde si cu dragoste de Dumnezeu, ne vom raporta corect si la cei de langa noi. De asemenea, este nevoie de multa atentie duhovniceasca (trezvie), rugaciune si intelepciune, pentru ca unele mici obiceiuri, aparent nevinovate, ale noastre sau ale celor de langa noi, sa nu ajunga patimi crancene si caderi greu de remediat, care ne pot instraina si rupe familia.
Fericiti sunt cei care nu au in casa nici un strain !
Ferici sunt si cei care, traind langa un strain, se roaga pentru el, il rabda si-l iubesc !
Teodor Danalache
sursa: crestinortodox.ro
