26 februarie 2009

Postul – schimbare a vieţii nu schimbare de bucate

        Postul este o periodă de timp, în care creştinul îşi sporeşte eforturile în vederea desăfârşirii. Dacă postul este un mijloc, o cale care ne ajută să ajungem la sfinţenie, atunci faptele bune, iubirea, rugăciunea sunt primordiale în această perioadă, înfrânarea de la mâncare având un rol important, dar ea este doar un constituent al postul şi nu postul însine: ,,Păzeşte-te de a restrânge postul doar de la ferirea de carne. Adevăratul post stă în a te îndepărta de păcate” (Sfântul Vasile cel Mare).
Aşadar postul nu poate să se rezume doar la înfrânarea de la bucate ci la înfrânarea de la toate şi în primul rând reţinerea de la păcate aşa precum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur: ,,Reţinerea de la păcate o numesc eu post cu adevărat".
       După Sfântul Apostol Pavel, creştinul este liber să postească potrivit propriei sale conştiinţe şi hotărâri: ,,Dar nu mâncarea ne va aşeza înaintea lui Dumnezeu. Că nici dacă vom mânca , nu ne prisoseşte, nici dacă nu vom mânca, nu ne lipseşte”.
       Dacă vorbim despre aşa zisul post de bucate, aceasta înseamnă abţinerea de la mâncare şi băutură, până la punctul său maxim acela al ajunării, nu simpla înlocuire de alimente.
      Postul însoţit de rugăciune este armă împotriva diavolului. El este şi un semn al tristeţii faţă de necurăţia noastră şi de mulţimea de păcate şi, chiar un semn de cinstire faţă de unele evenimente legate de viaţa Mântuitorului pe pământ.
Această tristeţe şi această cinstire se concretizează în viaţa de zi cu zi, printr-o trăire spirituală mai profundă, numită de noi oamenii, post.
      Astăzi am restrâns postul la ceea ce este mai simplu de săvârşit, înlocuirea alimentelor cu alte alimente.
Dar ceea ce este mai grav este că latura postul mai importantă, ferirea de răutăţi care vin din inima noastră, şi permanenta trăire în fapte bune, nu este luată în seamă mai deloc chiar dacă Însuşi Dumnezeu spune că acesta este postul care Îi place: ,, Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii …. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l …. tunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu"(Isaia 58, 6-8).

Scopul postului nu este altceva decât schimbarea vieţii: ,,Dacă nu ţi-ai schimbat viaţa, ce-ţi foloseşte să posteşti? Schimbarea bucatelor nu ajută la nimic” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Această schimbare nu se produce în urma postului de bucate ci în urma curăţiei de păcate şi a săvârşirii faptelor bune în mod treptat şi mai accentuat în perioadele de post ale anului. Aşadar postul de fapte este superior celui de bucate, şi în ciuda acestui fapt, astăzi în Biserica noastră se vorbeşte numai despre postul de bucate.
    Postul de fapte se poate ţine chiar dacă postul de bucate nu se ia în seamă, în schimb ce postul de bucate în zadar se ţine dacă nu are ca bază iubirea, faptele bune şi permanenta ferire de păcate.
    Aşadar postul de bucate, chiar şi ajunarea, nu au nici o valoare dacă nu au ca temelie postul înfrânării de la păcatele trupeşti şi spirituale şi dacă nu au la bază faptele bune, aşa precum ne spune Sfântul Ioan al Antiohiei: ,,Nu ajunge numai să opreşti gura de la mâncare, ci toate mădularele să le opreşti de la tot ce-i stricăcios".
      Despre postul de bucate, putem spune că el pregăteşte teren prielnic pentru postul cel sufletesc. El este trenul care face o anumită rută într-un anumit timp. Numai că acest marfar trebuie încărcat cu bunuri iar acestea sunt tocmai faptele noastre bune şi voinţa puternică de a înlătura răutăţile din inima noastră. În acest sens Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ,,Nu e nici un folos pentru negustori că au făcut un lung drum pe mare, dacă nu duc cu ei o mare încărcătură şi multe mărfuri; nici noi nu avem vreun folos de pe urma postului, dacă îl trecem fără folos şi fără rost. "….
Aşadar dacă trece postul şi noi am rămas cu aceleaşi păcate, zadarnic a fost efortul nostru în ceea ce priveşte abţinerea de la bucate.
       Postul constituie consacrarea trupului şi dispoziţia de a împărţi cu semenul prisosul nostru. Şi astfel scopul este unul duhovnicesc în care relaţia cu semenii devine şi în cadrul postul centrul vieţuirii noastre.
       Dacă ne înfrânăm de la mâncare şi nu ne abţinem de la răutăţi, nu numai că este zadarnic efortul depus, dar putem spune, că ne este în defavoarea noastră,, Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă cu diavolul, care, deşi nu mănâncă nimic, totuşi nu încetează să păcătuiscă” (Sfântul Vasile cel Mare).
       Diferenţa dintre postul de bucate şi postul de fapte este asemănătoare cu diferenţa dintre o agapa creştină săvârşită în familie sau cu apropiaţii şi vecinii, făcând doar un schimb de mâncare, şi o masă la care sunt chemaţi adevăraţii săraci cei care nu au nici măcar strictul necesar.
       Postul cel adevărat este înstrăinarea de răutăţi, de acele răutăţi care vin din suflet şi se îndreaptă spre semenii noaştri: ,,Postul adevărat nu stă atât în lepădarea de mâncăruri, cât în lepădarea de păcate" (Sfântul Ioan Gură de Aur).
       Până şi postul de bucate este o abţinere de la mâncare în vederea întăririi tot în cele duhovniceşti, căci tot ceea ce facem în viaţa noastră pământească trebuie să aibă ca urmări, continua noastră înaintare spre omenitate şi mai sus de-atât, spre asemănarea cu Dumnezeu.
       Dumnezeu nu are nevoie de vorbele şi promisiunile noastre şi nici de abţinerea noastră de la bucate, ci El se bucură de trăirea noastră în acord cu voinţa sa, descoperită nouă prin fiul Său Iisus Hristos.
Dumnezeu vrea de la noi fapte bune, dragoste şi nădejdea în puterea harului Său, putere care trebuie să fie pentru noi, mijlocul unic prin care să ne ancorăm în dumnezeire.
       Astăzi în Biserică, preotul duhovnic face posibil accesul la Sfânta Împărtăşanie, a credincioşilor care au ţinut doar un post de bucate. Mai grav este că în cele mai multe cazuri, creştinii nu au o cunoştinţa clară, că mai important într-un post este să te abţii de la păcate şi să săvârşeşti fapte bune, toate aceste făcându-se sub acoperământul iubirii de semeni şi de Dumnezeu.
       Postul este un mijloc de a ne curăţi de păcate, dar în sens mai larg, el trebuie văzut ca pe o stare la care trebuie să ajungem şi în care trebuie să rămânem pentru veşnicie.
       Așadar, scopul postului este acela al convertirii sale într-un mod de viaţă în care mâncarea reţinută şi accesul limitat la tot ce se găseşte în această lume, să nu fie valabil doar în anumite momente ale anului, ci să fie o permanenţă în viaţa noastră

Liviu Avîrvarii

Sursa: Lumea credintei