Seria “Anomalii”: H-A-P-L-E-A

Octavian Dărmănescu

Stimaţi telespectatori, nu vă mai abţineţi! Abstinenţa este dăunătoare libidoului şi bunei dispoziţii. Fermoarul s-a inventat chiar pentru dumneavoastră, s-a dus de mult dictatura nasturilor. Bucuraţi-vă de beneficiile tehnicii, nu mai ascultaţi la zvonurile moraliştilor de apă dulce! Nu s-a dovedit cum că morala are vicii de funcţionare? Vă mulţumim, aşadar, pentru solicitudinea cu care ne urmăriţi. Întotdeauna aţi avut încredere în programele noastre de divertisment. Ne-a sosit la redacţie o informaţie incertă: supraomul lui Nietzsche va avea cearcăne şi burtă. Rândul 12, vă rog, nu mai plângeţi, concursul de parapantă pentru supraponderali nu se va amâna. Drum hazliu, atenţie, cad premii. Cronometraţi-vă satisfacţia, în această emisiune toţi vor pleca acasă cu ceva!

Invitatul din această seară este un binecunoscut prieten al nostru, domnul Haplea. Aplauze pentru domnul Haplea! (…) Domnule Haplea, cităm din jurnalul dumneavoastră: „Între 1985-1989 am mâncat numai pe partea dreaptă”. Vă mai amintiţi acele vremuri? Da, bună seara şi bine v-am mâncat. Erau timpuri grele, după cum ştiţi. Am luat această decizie în semn de protest faţă de cozile interminabile la care nu puteam sta pe motiv de ameţeală. Oricum, tirurile cu roşii verzi nu picau decât spre seară, aşa că trebuia să ştii când să vii şi unde să te-aşezi. Coada ne-a călit şi ne-a crescut la sânul ei cald, în rândurile ei strânse am devenit imuni la frig şi la ploaie. De acolo am învăţat un lucru important în viaţă: nu lăsa pe nimeni să-ţi ţină rândul. Acela ori nu te va mai cunoaşte, ori se va plictisi şi va pleca în scurt timp. Domnule Haplea, care sunt cele mai frumoase amintiri din epoca de tristă amintire? Da, vă mulţumesc pentru întrebare, sunt puţine, şi doar una îmi mai stăruie în minte. Şi anume, împodobirea, alături de cei dragi, a porcului de Crăciun. Era un moment unic, aveam porcul in integrum, nu ne mai umileam, ca în cursul anului, la alimentara, pentru nişte amărâţi de adidaşi.

Dar să uităm acele vârste frugale. Ne spuneaţi înainte de emisiune că citiţi multă poezie. Da, poezia este pentru mine un divertisment plăcut, ştiţi, ajută bine la digestie. Pot spune că am şi preferinţe. Nu de mult am dat de un poem despre iubirea dintre două hamsii, regăsită, după o eternă căutare, în tingirea cu mălai. Ştiţi, m-a impresionat la modul plăcut. Domnule Haplea, bănuiesc că, adorator pasionat al poeziei, vă place să visaţi. Aţi ghicit, îmi place mult să visez, artificial sau nu. Când eram mai tânăr fumasem toate cămăşile de cânepă din lada de zestre a bunicii. Acum visez mai scump, dar mai bine. Bunăoară aseară, după cină, la un trabuc ilegal, când se făcea că pluteam pe un samovar înclinat într-o mare de ceai negru. Dragi prieteni, nu vă puteţi închipui în ce tărâm de vis am naufragiat. Se făcea că mă plimbam aiurit, salivând din toate papilele, printre munţi de îngheţată pe care păşteau mii de vaci Milka. Din pământ creşteau enorme calupuri de salam Gourmet, râurile clocoteau de ţuică fiartă, clăi întregi de vată pe băţ îmi ţineau calea. Contemplam cu nesaţ primăvara arteziană din miile de tigăi cu floricele, când, la un moment dat, un bulevard rulant din hârtie igienică mi s-a deschis în faţa ochilor. Nu mă putem opune atracţiei cu care eram împins în marele sul care se împacheta cu o viteză ameţitoare. M-am trezit ud leoarcă, mulţumit pe cinste de adrenalina pe care o secretasem din belşug.

Aplauze pentru domnul Haplea, bravul nostru erou! (…) Domnule Haplea, ce părere aveţi despre societatea în care trăim. Stimată doamnă, e praf pentru că e plictis prea mare! Cine ne opreşte de la o porţie dublă de mititei legată de trei halbe de bere rece? Viaţa merită trăită, dacă îmi permiteţi, mâncată. Coana Lucsiţa a lui nenea Iancu, gurmanda din La moşi, a făcut şpagatul şi şi-a fracturat biletul de tramcar. Noi ce să ne fracturăm? Suntem asiguraţi cu acte în regulă, maţele noastre creţe nu pot crăpa aşa de repede. Mâncaţi tot şi colectaţi replici! Ascultaţi-mă pe mine, cu timpuri ca astea nu vă mai întâlniţi. Ce pax romana, ce La belle epoque ? Trăim timpul mâncării ieftine şi multe, nu mai staţi pe gânduri! E rece sosul? Nu-i nimic, se încălzeşte-n burtă! E verde para? Nu-i nimic, se coce-n gură. Nu mai staţi pe gânduri, că uite, ne trezim cu Apocalipsa.

Domnule Haplea, ce sfaturi le daţi telespectatorilor noştri? Dragi prieteni, nu vă mai abţineţi! Omul este proprietarul dreptului de a mânca. Este unul dintre drepturile noastre fiziologice, cel mai scump, deci cel mai hăituit la vremuri de restrişte! Mâncaţi cu încredere orice vă place, viaţa e scurtă! Vi se apleacă? Nu-i nimic. La aplecat, lămâie, la leşin, descântec. Stimaţi gurmanzi, evitaţi foietajele şi consumaţi cu încredere halvaua. După ce aţi trecut prin aceste mici indispoziţii vă puteţi relua liniştiţi prânzurile voastre preferate. Mâncaţi orice, totul se poate găsi, cumpăra, mânca. Personal, sunt înnebunuit după e-uri. Fără e-uri ciocolata n-ar mai fi ciocolată, sucul n-ar mai fi original. La vederea carminului de salam, după mine cea mai interesantă culoare, toţi pictorii ar trebui să-şi încline şevaletele. Poftă bună şi sărbători carbogazoase!

Sursa: Laurenţiu Dumitru