14 august 2009

Cuvant intru lauda Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Cazania Sf. Antim Ivireanul la Praznicul Adormirii Maicii Domnului

Pofta si dragostea ce vad la aceasta cinstita si sfinta adunare ma indeamna si, nestiind a vorbi, macar ca vorba mea nu este vrednica niciodata ca sa indulceasca cu vreun mijloc auzirile ascultatorilor, iar inca domnul Hristos, Carele a saturat cu 5 paini 5.000 de suflete si a indreptat saracia si neputinta ucenicilor lui cu bogatia darului Sau, Acelasi si inaintea dragostei voastre, prin mijlocul vorbelor mele cele neritoricite, va intinde masa duhovniceasca.

De multe ori am stat si am socotit, doara as putea afla ceva nou sa zic intru cinstea si lauda preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu si pururea fecioarei Mariei, dar n-am putut afla nimic. Nu doar ca nu sunt cuvinte multe si de multe feluri a grai intru lauda maririi ei, ci pentru ca fiind mintea mea tulburata de norul nestiintei si mai vartos intunecata de socoteala dumnezeiestilor si prealuminatelor ei daruri, imi infrunt si-mi ticalosesc nevrednicia si nestiinta invataturii mele. Ca de vreme ce aceia invatati si pedepsiti intru bunatati stau de se mira de marirea ei, dar eu, cel neinvatat si departe de toate bunatatile, ce voi face?

Drept aceia dara, imi caut si far’de voia mea a conteni de a mai iscodi sa aflu inaltimea fecioriei ei, intru care acum anevoie se suie gandurile omenesti si adancimea darurilor ei, carele nu se pot vedea lesne nici cu ochii ingeresti, ci numai cu acel titlu ce i s-a dat mai nainte de tot vecii de la parintele cel fara de inceput si vesnicul Dumnezeu, prin mijlocul ingerului Gavriil. Acela si eu cu cucernicie si cu multa frica il voi zice, intru lauda si cinstea ei: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“. Ca mai mare si mai laudat si mai cinstit titlu decat acesta nu s-a dat din veci, nimanui, nici se va da pana in veci, fara numai ei; ca a aflat har inaintea lui Dumnezeu, care n-a aflat alta niciodata, dupa cum i-a zis ingerul. (…) Si pentru ca sa nu mai lungesc cu vorba, tuturor prorocilor si tuturor sfintilor si celor mai nainte de lege si celor dupa lege li s-au zis cuvinte de bucurie, prin mijlocul ingerilor si li s-au dat de la Dumnezeu dar si mila, insa acoperit. Iara sfintei Fecioarei s-a dat cuvantul bucuriei celei adevarate, care este mai presus decat toata mintea, in slava si in cinste mai veselitoare, covarsind pe toti cu darul si cu mila: „Bucura-te ceea ce esti plina de dar. Domnul este cu tine“.

Si nu numai pentru bucuria aceasta ce i s-a dat se fericeste de toate neamurile, ci si pentru numele ei cel preacinstit ce i s-a daruit, de se numeste Mariam. Ca precum este numele Fiului ei mai presus decat toate numele, dupa cum zice fericitul Pavel: „Si i-au daruit lui nume care este preste tot numele“, asa si numele ei este peste tot numele, dupa al lui Iisus. Si precum intru numele lui Iisus se pleaca tot genunchiul celor ceresti si celor pamantesti si celor de sub bezne, asa este si ea, mai cinstita in cer decat heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat serafimii si pe pamant mai inchinata si mai fericita ca o imparateasa a lumii, de tot credinciosii pamantului si sub bezne mai strasnica si mai infricosata asupra dracilor decat toti sfintii; intru care nume Mariam, dupa a mea proasta socoteala, intelegem cum ca cuprinde in sine trei lucruri: una pentru ca fiind numele acesta de trei, adica de trei injugari (silabe), se intelege cum ca a nascut o fata a Sfintei Treimi, pe Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu; a doua ca are fiecare injugare (silaba) cate 2 slove si se intelege cele doua firi ale lui Hristos, adica cea dumnezeiasca si cea omeneasca; a treia ca sunt 6 slove de toate intr-acest nume, cu carele intelegem cele 6 taine mari si peste fire, adeca blagovestenia, nasterea, botezul, moartea pe cruce, invierea si inaltarea la cer. Cu blagovestenia s-a descoperit taina cea mai nainte de toti vecii ascunsa; cu nasterea s-a impacat cerul cu pamantul, adica Dumnezeu cu omul; cu botezul ne-am imbracat cu haina nestricaciunii; cu moartea ni s-au dat viata; cu invierea ni s-a dat bucuria si cu inaltarea la cer, sederea de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatal.

Asijderea si in cuvintele cele de bucurie ce i-a zis ingerul: „Bucura-te ceia ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“, iar intelegem numele Preasfintei Treimi. Ca in cuvantul ce zice: bucura-te, se intelege Fiul, ca El este toata bucuria lumii; in cuvantul ce zice: plina de dar, sa intelege Duhul Sfant, prin care se dau toate darurile si in cuvantul cel ce zice: Domnul e cu tine, se intelege Tatal, ca El este Domnul a toate, vazutelor si nevazutelor. Dumnezeu insa, carele numai cu un cuvant a facut si a zidit toate lucrurile cele vazute si nevazute, poate cu adevarat, cu cea desavarsit a lui preaputernicie, sa faca stele mai luminoase decat acestea, ce stralucesc pe cer, si luna mai iscusita decat aceasta, ce ne povatuiaste noaptea, si soare mai stralucitor si mai luminat decat acesta, carele stinge cu lumina lui toate celelalte lumini, si ceruri mai mari si mai largi in rotocolime, si pasari mai cu dulce glasuri, si flori mai cu multe mirosuri, si copaci mai nalti si mai roditori, si vanturi mai sanatoase, si vazduhuri mai de folos, si fiare mai multe la numar si mai de multe feluri, si mai multe lumi decat aceasta ce locuim poate sa zideasca in marime, si in mestesug mai minunate; dar o zidire care sa covarseasca in vrednicie pe Maica lui Dumnezeu nu va putea sa faca niciodata, macar ca este preaputernic. Pentru ca precum nu este cu putinta sa socoteasca, nici cu mintea sa gandeasca cineva o fiinta mai cuvioasa si mai nalta decat Dumnezeirea, asa nici o zidire mai covarsitoare decat aceea ce a nascut pe un Dumnezeu Carele S-a facut om. Ca pe dansa a ales-o Dumnezeu, mai inainte decat toata zidirea, pentru ca sa-i fie lacas vesnic, dupa cum graieste David: „Aceasta este odihna mea in vecii vecilor si intr-insa voi locui, pentru ca am ales-o“.

Aleasa este, cu adevarat, ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele darurilor dumnezeiesti si straluceste mai vartos intre celelalte lumini ale cerului.

Aleasa este si frumoasa ca luna, pentru ca stinge cu lumina sfinteniei celelalte stele, si pentru marea si minunata stralucire de toate siragurile stelelor celor de taina se cinsteste, ca o imparateasa.

Aleasa este ca revarsatul zorilor, pentru ca ea a gonit noaptea si toata intunecimea pacatului si a adus in lume ziua cea purtatoare de viata.

Aleasa este, ca este izvor carele cu curgerile cerestilor bunatati adapa sfinta biserica si tot sufletul crestinesc.

Aleasa este, ca este chiparos carele cu inaltimea covarsaste cerurile si pentru mirosul cel din fire s-a aratat departe de toata stricaciunea.

Aleasa este, ca este crin, ca macar de a si nascut intre maracinii nenorocirii celei de obste, dar nu si-a pierdut niciodata podoaba albiciunii.

Aleasa este ca este nor carele n-a ispitit nicio povara a pacatului.

Aleasa este, pentru ca este fecioara mai inainte de nastere, fecioara in nastere, fecioara si dupa nastere si este o adancime cu neputinta de cuprins a bunatatilor si o icoana insufletita a frumusetilor celor ceresti. Este o gradina incuiata dintru care a iesit floarea cea nevestejita, si fantana pecetluita, dintru care a curs izvorul vietii, Hristos.

Pe aceasta au vazut-o Moisi in muntele Sinai, ca un rug aprins si nu ardea. Pe aceasta au vazut-o Aaron, ca un toiag inflorit si plin de roada. Pe aceasta au vazut-o Iacov, ca o scara intarita, din pamant pana in cer si ingerii lui Dumnezeu sa suiau si se pogorau pe dansa. Pe aceasta a vazut-o Iezechiil ca o usa incuiata, prin care nimeni n-a trecut. Pe aceasta a vazutu-o Ghedeon, ca o lana, Avvacum ca o dumbrava umbroasa, Daniil ca un munte si Solomon ca un pat.

Aceasta astazi se muta de pe pamant la cer; lasa intristarea si se duce la bucurie, lasa cele de jos si primeste cele de sus; lasa cele stricacioase si castiga cele nemuritoare si vesnice. Astazi isi da preasfant sufletul ei in mainile Fiului ei si cu cantari ingeresti si apostolesti se petrece cinstit trupul ei in satul Ghethsimani, spre ingropare. Astazi cerul intinde sanurile sale si primeste pe ceea ce a nascut pe Cel ce nu-L incape toata zidirea. Astazi se minuneaza toate puterile ceresti, zicind una catra alta: cine este aceasta ce se suie din pustiu, adica de pe pamant, la cer? Cine este aceasta care se iveste ca zorile, frumoasa ca luna si aleasa, ca soarele? Cine este aceasta ce se suie de pe pamant in cer, albita, inflorita, intru care hula nu este? Ridicati portile voastre, zic cetele cele ingeresti, una catre alta si cu cantari de lauda, primind pe imparateasa cerului si a pamantului, care vine, sa locuiasca de-a dreapta imparatului Dumnezeu, cu imbracaminte cu aur imbracata, impodobita, dupa cum zice David, caci aceasta este aceea ce a impacat cerul cu pamantul si pe Dumnezeu cu omul. Aceasta este bucuria celor drepti si nadejdea celor pacatosi.

Pe aceasta, dara si noi, cu totii trebuie cu dragoste, cu cucernicie, cu inima curata si cu cantari de lauda sa o cantam si sa o laudam, ca pe o Maica a lui Dumnezeu, si cu bucurie sufleteasca sa praznuim adormirea ei. O, Maica Fecioara, acest norod ce sta inaintea maririi-tale, vazand inaltimea curateniei tale si cunoscandu-si ei nevrednicia si smerenia lor, nu indraznesc, fara de mijlocitor ca sa-ti aduca cuvenita inchinaciune si multumiri, pentru multele faceri de bine, si sa se roage ca sa te milostivesti asupra lor. Pentru aceasta eu, nevrednicul si mult pacatosul robul tau, fiindu-le tata sufletesc, randuit de Fiul tau, prin mijlocul meu se roaga cu totii, cu caldura, dintru adancul inimii zicand:

Stapana de Dumnezeu nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor batuti de valurile pacatelor, cauta asupra norodului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne mantuieste de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat scarbele, nevoile, rautatile si necazurile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Nu te indura de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim, ca prin rugaciunile tale cele preaputernice si nebiruite, sa imblanzesti pe Fiul tau asupra noastra, ca sa-si intoarca mila sa cea bogata spre noi; si inca roaga cu caldura, ca sa dea putere dintru inaltimea lacasului Sau si prealuminatului nostru domn, pe carele pronia Sa l-a ales si l-a pus preste acest norod, ca sa poata chivernisi cu intelepciune intreaga turma ce i s-a incredintat, in multi ani luminat, cu fericita sanatate, si sa o apere de lupii cei vazuti si nevazuti; sa pazeasca si toata cinstita aceasta boierime de toate primejdiile si de toate viiclesugurile vicleanului si sa le dea dragoste, uniciune, spor si ajutor intru toate; si sa ne invredniceasca pe toti de obste ca sa petrecem toata viata noastra cinstita, curata si fara de prihana, ca cu o gura si cu o inima pe Dansul pururea sa-L marim si tie sa zicem: „Bucura- te, ceea ce esti plina de dar, Domnul este cu tine“.

(Dupa: Antim Ivireanul, Didahii, Editura Litera, Bucuresti-Chisinau)