Artosul – painea cea dulce a serii
Artosul este adus inaintea lui Dumnezeu ca un dar din dar, urmand faptic acele cuvinte rostite neincetat in Sfanta Liturghie, care zic: „Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate.” Painea cea curata, imprimata cu jertfa muncii omului, este adusa inaintea lui Dumnezeu spre a fi primita si sfintita. Credinciosii ce se impartasesc de slujbele cele de seara ale Bisericii cunosc bine acea paine dulce, sfintita la rugaciunile Litiei, in cadrul Vecerniei, si impartita lor dupa otpust.
Rugaciunile cele frumoase ale Litiei se incorporeaza in slujba Vecerniei, in ajunul marilor sarbatori, ori al hramului, odata cu venirea serii. Painea folosita la slujba Litiei, din cadrul Vecerniei, este numita „artos”. Cuvantul „artos” este preluat dupa cuvantul grecesc „aρτος”, care inseamna „paine”. Artosul binecuvantat la aceasta slujba se mai numeste si „litie”, luandu-si numele de la numirea slujbei.
Artosul este asemanator prescurii folosite la Sfanta Euharistie, doar ca aceasta din urma nu este dulceaga si are o alta pecete imprimata pe ea. In timp ce prescura poarta pecetea lui Hristos, II.HR.Ni.KA., artosul poarta o pecete cu chipul unui sfant, cu o Sfanta Cruce, ori cu o scurta rugaciune.
Aceasta paine dulce a serii, numita „artos”, este asezata pe un vas special destinat ei, numit „litier”. Litierul este un obiect liturgic asemanator unei tavi rotunde, din metal sau lemn, avand patru adancituri, in care se pun artosele, graul, vinul si untdelemnul, sfintite la sfarsitul slujbei Litiei.
Artosul, aceasta paine dospita si indulcita, impreuna cu boabele de grau, vinul si untdelemnul, aduse de credinciosi, se sfintesc in momentul in care preotul se roaga lui Dumnezeu sa fie inmultite in „sfant locasul acesta, in tara aceasta si in toata lumea”. Artosele, binecuvantate de catre preot, impreuna cu graul, vinul si untdelemnul, se dau credinciosilor la sfarsitul slujbei, ca binecuvantare si intarire. Inainte de a se imparti, artosele se taie in bucatele si se stropesc cu vinul alaturi de care au fost sfintite.
Artosul, painea folosita la Litie, aduce aminte de cele cinci paini inmultite de Hristos. Tinem minte, din Sfanta Evanghelie, momentul in care Mantuitorul Iisus Hristos a saturat multimile, adunate in pustie, spre a-i asculta cuvantul, cu doar cinci paini si doi pesti. Simbolismul acesta il reliefeaza si textul rugaciunii de binecuvantare, care zice: „Doamne… care ai binecuvantat cele cinci paini, in pustie, si ai saturat cu ele…” Preotul care binecuvinteaza artosul si il imparte credinciosilor, inchipuie pe Mantuitorul Iisus Hristos, care a facut minunea inmultirii painilor, dupa cum istoriseste Evanghelia (Matei 14,15-21).
Inceputurile acestei randuieli se trag inca din secolele primare, cand slujbele se faceau mai mult pe ascuns, noaptea, acestea tianand si destul de mult, in timpul zilei crestinii neputandu-se intalni pentru rugaciune. Facandu-se multa rugaciune, slujbele incepeau odata cu lasarea serii si se terminau in miez de noapte, cu savarsirea Sfintei Liturghii. Pastrandu-se acest obicei, in manastiri, privegherile se intindeau adesea pe mai multe ore de noapte, drept pentru care, spre intarirea trupurilor celor ce participau la acestea, se obisnuia a se binecuvanta paine si vin (intaritoare ale trupului ostenit de priveghere). Litia mai este si punerea in practica a hranei din agapele comunitatilor crestine primare.
Atat inmultirea minunata a painilor, de catre Hristos, cat si intelepciunea practica a Parintilor Bisericii, care au randuit aceasta ca binecuvantare pentru cei nevoitori, fac din artose niste paini dulci ale inserarii, niste mangaieri primite la sfarsitul zilei, niste binecuvantari ale lui Dumnezeu date celor iubitori de rugaciune. Biserica a randuit ca aceasta minunata aratare a puterii lui Dumnezeu sa se arate neincetat, pana la Sfarsitul Lumii, spre intarirea celor deznadajduiti de grijile si lipsurile cele vremelnice.
sursa: crestinortodox.ro
