Intrebuintarea termenului „eretic”

Socotim ca n-ar fi in zadar daca am spune cateva cuvinte despre intrebuintarea unui termen care din nefericire a dobandit o reputatie peiorativa. Cele ce urmeaza au fost scrise de parintele Serafim de la Platina, intr-o scrisoare catre o femeie care era interesata sa devina ortodoxa, dar care se nedumerea de modul in care unii din Biserica Ortodoxa (de obicei cei convertiti) se raportau la cei din afara ei, persoane care recurgeau si la ocari jignitoare:

„

Am fost bucuros sa primesc scrisoarea ta – bucuros nu pentru ca esti confuza in legatura cu problema care te tulbura, ci pentru ca atitudinea ta scoate la iveala ca in adevarul Ortodoxiei de care te simti atrasa doresti sa gasesti loc si pentru o atitudine iubitoare, de mila fata de cei din afara credintei Ortodoxe. Cred cu tarie ca asta este intr-adevar ceea ce ne invata Ortodoxia. (…) Cuvantul „eretic” (…) este, intr-adevar, folosit prea frecvent in zilele noastre. El are un anumit inteles si functie, pentru a deosebi noile invataturi de cea Ortodoxa; dar putini crestini heterodocsi de astazi sunt in mod constient „eretici” si, intr-adevar, nu face nici un bine sa-i numim astfel.

In concluzie, cred ca atitudinea parintelui Dimitrie Dudko este corecta: noi ar trebui sa-i vedem pe heterodocsi ca oameni carora Ortodoxia nu li s-a dezvaluit inca, ca oameni potentiali ortodocsi (doar daca noi insine le-am da un exemplu mai bun!). Nu este nici un motiv pentru care sa nu-i putem numi crestini si sa fim in termeni buni cu ei, sa recunoastem ca avem in comun cel putin credinta in Hristos si sa traim in pace in special cu propriile noastre familii. Atitudinea Sfantului Inochentie fata de romano-catolicii din California este un bun exemplu pentru noi. Se apeleaza la o atitudine aspra, polemica numai atunci cand heterodocsii incearca sa ne ia credinciosii sau sa ne schimbe invataturile.

„

Traim intr-o cultura de un relativism ateu extrem, unde singura dogma ingaduita este aceea conform careia noi trebuie sa fim intoleranti fata de cei care cred ca exista dogme ce reflecta adevarul absolut. Combinati aceasta cu atitudinile populare care reflecta sensibilitatea fata de

„diversitatea multiculturala” si a „limbajului corect din punct de vedere politic”, si termenii „eretic” si „erezie” sfarsesc prin a parea suparatori si „neiubitori”.

Totusi, acesti termeni traditionali, pe care-i gasim adesea in scrierile Parintilor, n-ar trebui priviti de catre oamenii rationali si bine-documentati si cumpatati intr-un mod atat de negativ sentimental. Pe unii oameni, acest limbaj ii poate

„plictisi”, dar aceasta numai din pricina ca ei nu stiu ce se exprima prin termenii „eretic” si „erezie”, si necesitatea lor. Aceste cuvinte au existat in glosarul teologic al Bisericii Ortodoxe inca de la inceput.

Un

„eretic” este pur si simplu cel ce sustine o „doctrina eretica”. Sinceritatea si bunavointa „ereticului” nu este pusa la indoiala. Cu toate acestea, „erezia” este rea, deoarece este un puternic mijloc prin care diavolul cauta sa aiba o influenta asupra Bisericii.

Crestinii din Apus trebuie sa nu uite ca pozitia Bisericii vizavi de eretici si invatatura eretica – afirmata cu tarie in diferitele ei anateme – s-a ridicat, si va continua sa se ridice – atata timp cat ea va razbate in aceasta lume, din ratiuni pastorale (de exemplu, pentru a pazi turma de si a-i trezi pe cei aflati in eroare), nu pentru a-i condamna pe altii cu asprime. Dupa cuvantul Arhiepiscopului Hrisostom:

„

Trebuie sa intelegem faptul ca Biserica Ortodoxa este „Soborniceasca”. Este menita tuturor. De aceea, atunci cand cautam sa-i pazim pe cei dinlauntrul Bisericii de bacteria credintei heterodoxe, trebuie sa fim permanent constienti ca aceasta o facem si cu scopul de a pastra Ortodoxia ca un standard al curatiei pentru toti cei ce-L marturisesc pe Hristos (daca nu cumva si pentru toti aceia care nu sunt, de fapt, marturisitori ai credintei crestine).

Ca nu cumva sa ne aratam ca oferim pietre in numele Ortodoxiei, vrem sa pastram cu sfintenie si cu toata puterea painea mantuirii transmisa noua de prooroci, Mantuitorul, Apostolii si Parintii si Maicile Bisericii. Exclusivitatea noastra, parutul nostru dispret fata de ritualurile religioase ale altora si frica noastra de relativismul chiar si al celor mai bine-intentionati ecumenisti sunt lucruri care purced in ultima instanta din curatul si adevaratul ecumenism, care se exprima prin spiritul misionar al dorintei din toata inima si din tot sufletul de a aduce toata lumea la Ortodoxie. Nu trebuie sa uitam aceasta. Si daca nu o vom uita, atunci vom fi foarte atenti sa nu ranim, sa nu ocaram sau sa nu umilim pe heterodocsi. Toate lucrarile duhovnicesti sunt, desigur, menite spre folosul sufletelor noastre; dar, in acelasi timp, ele tintesc spre mantuirea aproapelui nostru.

„

Se intelege ca trebuie sa fim foarte atenti cand folosim termenii

„erezie” si „eretic”. Din nefericire, ei sunt incarcati cu o multime de conotatii negative, prin care acestia sunt transformati intr-un mod de exprimare ce depinde de destinatar.

Atunci cand nu se afla pe mainile unei persoane care este

„inteleapta ca serpii, si nevinovata ca porumbeii” (cf. Matei 10: 16), asemenea cuvinte ar putea fi gresit interpretate ca o afirmatie despre sinceritatea sau dragostea pentru Dumnezeu – care poate fi foarte autentica – sau despre soarta din vesnicie. Desi utilizarea acestor termeni este foarte indreptatita de catre Sfanta Traditie si de exemplele Purtatorilor de Dumnezeu Parinti, putinta de abuz este mare, mai ales pentru cei care nu sunt iscusiti la „a grai adevarul in iubire” (Efeseni 4, 15).

Patrick Barnes

sursa: crestinortodox.ro