MIRACOLE SAU INSELARE?

Sfantul Ierarh Marcu al Efesului spune ca: „Noi de fapt am rupt toate legaturile cu latinii tocmai fiindca sunt eretici” [1]. Iar Sfantul Ioan Maximovici ii considera pe acestia cazuti din har: „… multimea credinciosilor bisericii din Apus care cazusera deja din sanul Bisericii Sobornicesti, pierzand prin aceasta darul Duhului Sfant” [2]. Asadar, se pune problema daca putem vorbi de sfinti si miracole in catolicism de vreme ce la ei nici botezul nu este valabil, dupa cum am aratat anterior. Talcuind Canonul 46 Apostolic, Sfantul Nicodim Aghioritul citeaza 3 Sfinti Parinti, care ne invata ca: „Nici un eretic nu da sfintenie prin taine” [Sfantul Leon, Epistola catre Nichita] si ca „Botezul celor rau cinstitori de Dumnezeu nu sfinteste” [Sfantul Ambrozie, Cuvant pentru cei ce se catehisesc]. Deci, „Nu te amageasca pe tine, o, ascultatorule, adunarile ereticilor, ca au botez dar nu luminare, ci se boteaza cu trupul, iar cu sufletul nu se lumineaza” [Sfantul Ioan Gura de Aur, La inceput era Cuvantul].

Si pentru ca vorbim de apuseni, cel mai potrivit ar fi sa dam cuvantul unui apusean; nu oricui, ci Cuviosului Serafim Rose, un convertit la ortodoxie, care, inainte de aceasta a fost adeptul mai multor religii si filosofii. In cartea sa, „Ortodoxia si religia viitorului” spune ca „Romano-catolicii si protestantii de astazi nu cunosc puterea harului dumnezeiesc. De aceea nu ne miram ca ei nu sunt capabili sa-l deosebeasca de inselatoriile dracesti”. Cu adevarat inselatorii dracesti sunt „miracolele” catolicilor de la Medjugorie, Fatima, Lourdes, cum tot inselare este si in cazul Padre Pio. Si Sfantul Ignatie Briancianinov este sceptic in privinta miracolelor catolicilor: „O mare parte dintre nevoitorii bisericii apusene, socotiti in sanul acesteia ca foarte mari sfinti – aceasta dupa caderea ei de la Biserica rasariteana si indepartarea Sfantului Duh de la ea – s-au rugat si au ajuns la vedenii, bineinteles mincinoase, prin metoda pe care am amintit-o. Acesti paruti sfinti se aflau in cea mai cumplita inselare draceasca. Inselarea isi ridica deja in chip firesc capul pe temeiul hulirii impotriva lui Dumnezeu prin care este schimonosita la eretici credinta dogmatica. Purtarea nevoitorilor latinilor, cuprinsi fiind de inselare, a fost intotdeauna «extatica» din pricina neobisnuitei lor infierbatari trupesti si patimase. Intr-o asemenea stare se afla Ignatiu de Loyola, intemeiatorul ordinului iezuitilor”.

Cum putem cunoaste si deosebi minunile de inselare? Ne spune Mihail Urzica [3]: echilibrul moral, desavarsita concordanta cu invatatura Bisericii, puritatea revelatiei, minunile poarta pecetea Domnului si sunt insuflate de Duhul Sfant sunt conditii esentiale pentru certificarea minunilor. Cam greu in cazul catolicilor, nu credeti?

PADRE PIO

Un exemplu clar de inselare este si in cazul lui Padre Pio. Acesta, sustin catolicii, ar fi intrat in contact cu Sfintiii Ingeri si cu Fecioara Maria, inca din copilarie. Ba chiar a renuntat la timpul alocat cercetarii Scripturilor pentru a avea mai mult timp de conversatie cu puterile celeste. Asa se face ca, primind inselarea, Padre Pio s-a indracit. Numai ca diavolul nu se putea manifesta in toata rautatea lui pentru a nu-i speria pe viitorii ucenici si a nu se da de gol. La 6 mai 1913, Padre Pio scrie duhovnicului sau: „Ma simt arzand cu totul, fara foc. Mii de flacari ma consuma; simt ca mor in continuu si totusi sunt viu”. Din marturiile celor apropiati lui Padre Pio, cunoastem ca temperatura acestuia oscila pe timpul crizelor demonice intre 48 si 52 de grade Celsius! Cei naivi considera aceasta un efect al daruirii sale catre Dumnezeu, dar noi stim ca unirea cu Dumnezeu nu provoaca durere. Mai mult, daca citim marturiile din viata yoghinilor, vom constata ca si acolo s-au manifestat astfel de cazuri, ceea ce ne face sa credem ca Padre Pio nu a simtit caldura raiului ci focul iadului. Iar din Traditia ortodoxa stim ca febra este des intalnita in cazurile de demonizare [Ioan 4,2; Fapte 28, 1].

Cativa ani mai tarziu, Padre Pio intra intr-un fel de transa, pierzandu-si cunostinta si cazand la podea, inconstient. Deoarece aceasta se intampla mai ales in biserica, paraclisierul Michele Pilla se sperie la inceput, dar ulterior lasa cheia in usa, astfel incat padre Pio sa poata incuia cand isi va reveni. In termeni medicali, aceasta se cheama epilepsie, iar epilepsia este tot o forma de demonizare.

Oare cati dintre Sfintii Parinti Rasariteni au fost cuprinsi de frisoane, febra, tremurau si se aruncau pe jos, zacand inconstienti? Si presupunand ca au fost rapiti in vedenie, oare cati se laudau cu asta? Cititi in Epistola a doua catre Corinteni, a Sfantului Apostol Pavel, capitolul 12, versetul 1 si o sa vedeti pilda de smerenie. Acolo, Sfantul Pavel vorbeste la persoana a treia despre el cand zice ca stie pe cineva care a fost rapit cu duhul, desi chiar el a fost acea persoana. Dar trufia omeneasca, mai ales a apusenilor care dintotdeauna s-au crezut superiori, nu are oprelisti.

O data, Padre Pio a spus: „… ma rog lui Iisus sa verse asupra mea toate necazurile pregatite pentru pacatosi si sufletele din purgatoriu…”. Daca padre Pio ar fi fost cu adevarat sfant ar fi cunoscut ca nu exista asa ceva ca purgatoriul, ca aceasta este o inventie catolica fara nici un temei in Sfanta Scriptura sau in Sfanta Traditie.

La 20 septembrie 1918, inselarea atinge apogeul: pe corpul lui Padre Pio apar stigmatele (ranile) Mantuitorului. Dureri cumplite si sange siroind din abundenta. Si Padre Pio se credea sfant… Pe 1 septembrie cinstim pe Sfantul Simeon Stalpnicul. Acesta a avut urmatoarea vedenie: fiind foarte ravnitor la rugaciune, diavolul vrand sa-l piarda, i-a aparut intr-o caleasca de foc zicandu-i ca este ingerul Domnului, trimis de El, pentru a-l rapi la cer, in ceata Sfintilor. Sfantul Simeon pune un picior in trasura, dar Sfantul Inger Pazitor ii da in gand sa-si faca Sfanta Cruce. In acel moment, vedenia se naruie, nu inainte ca diavolul sa-i raneasca piciorul cu o sabie. Asadar iata pretul platit pentru inselare. Sfantul Simeon cu o rana la picior in care se vor cuibari viermi ce-l vor manca de viu, iar Padre Pio cu dureri cumplite si atacuri demonice. Insa Sfantul Simeon s-a trezit si s-a pocait, in timp ce Padre Pio primeste inselarea motiv pentru care demonii il ataca. Oare atat de impovaratoare este sfintenia? Ce s-o fi intamplat cu viata linistita a Sfintilor de prin Paterice? Un alt eveniment din viata lui Padre Pio ne pune pe ganduri, apropos de patania Sfantului Simeon: in timp ce spovedea in biserica, un personaj ceresc i-a strapuns inima cu o lance inrosita in foc. Acest atac a lasat un semn fizic si a fost interpretat ca o binecuvantare. Cata inselare! Si cand te gandesti ca au mai fost asemenea cazuri in biserica catolica: Teresa de Avila, Francisc de Assisi, Marguerita Alacoque, si altii…

MEDJUGORIE, FATIMA, LOURDES

In vara anului 1981, niste copii plecati la joaca au fost inselati de diavol sa creada ca o vad pe Maica Domnului. De atunci si pana astazi, ei sunt singurii care intra in contact cu „Maica Domnului”, pe care aceasta i-a ales sa comunice lumii mesajele ei. De ce n-o fi ales Maica Domnului vreun preot sau calugar, sau macar vreun om cat de cat duhovnicesc in locul acestor copii plecati hai-hui pe dealuri, am vrea si noi sa stim. Atatia calugari, atatia preoti se roaga infocat Maicii Domnului si nu o vad, iar acestor copii ratacitori li se descopera.

Si ce le spune „Maica Domnului”? Le spune sa se roage cu Rozarul, sa traiasca mai intens Liturghia (chiar daca dureaza 30 de minute si stau pe scaune ca la teatru, acompaniati de instrumente muzicale), sa se impartaseasca mai des (amintim aici ca Apusenii au eliminat rugaciunea de invocare a Sfantului Duh peste Sfintele Daruri, se impartasesc numai cu Trupul Domnului, care este din azima nu din paine dospita, iar numai clericii se impartasesc din Potir). Asadar credeti ca diavolul se sperie de acestea? Sau poate de „postul aspru”, fara carne, dar cu oua si lactate, fara metanii, fara nevointa? Cum sa se arate Maica Domnului unor eretici? Cum sa prisoseasca harul?

Intr-o zi, „Maica Domnului” ii apare Ivancai, care tocmai isi pierduse mama. Aceasta o intreaba pe „Maica Domnului” unde este mama ei, iar ea ii raspunde ca ii este alaturi, in Paradis, iar la intrebarea Ivancai daca nu cumva trebuie sa se mai roage pentru ea, „Maica Domnului” o asigura ca toate pacatele ei au fost achitate si ca nu mai are nevoie de rugaciune si de milostenie. Ori noi stim ca si cei cu viata sfanta au nevoie de rugaciunile noastre, mai putin sfintii canonizati pentru care nu ne mai rugam ci ii invocam in rugaciunile noastre. Iata asadar o prima inselare. [4, p. 48]

Pe 2 aprilie 1990, „Maica Domnului” ii apare Mirijanei si ce credeti ca-i spune? „In fiecare data de 2 ale lunii, Maica Domnului cand se roaga cu mine, vorbeste despre necredinciosi. De fiecare data cand vorbeste despre ei este trista. Mereu ne rugam pentru ei in 2 ale lunii. Ea ne cere ajutorul, noua, celor ce credem, si nu acelora care mergem mereu la biserica; vrea sa ne rugam pentru ei”. Asadar, grupul de tineri alesi de „Maica Domnului”, este mai presus de preot, iar cei care merg la biserica sunt mai prejos decat cei ce merg la Medjugorie [p. 59-68].

De la bun inceput, „Maica Domnului” le-a vorbit tinerilor despre cele 10 Secrete care ar fi in Cer, pe care Dumnezeu-Tatal le-ar fi pregatit oamenilor, dar care pot fi aplanate prin mijlocirea „Maicii Domnului” si a celor de la Medjugorie. Vedeti asadar ce bine fac pelerinii de la Medjugorie lumii? Nici nu ne dam seama… Si ce rugaciuni fac cei de la Medjugorie pentru salvarea lumii? Crezul, cu adaosul eretic Filioque, desigur, Tatal nostru si… Rozarul. Aceste trei rugaciuni le-a nominalizat chiar „Maica Domnului”. Deseori „Maica Domnului” cerea ajutorul pelerinilor pentru infaptuirea „planurilor sale”. Cum si pentru ce ar putea fi ajutata Maica Domnului de catre muritori? Iata o alta inselare! De fapt nu Maica Domnului ci diavolul are nevoie de ajutorul celor de la Medjugorie pentru a insela pe cat mai multi. Nu noi o ajutam pe Maica Domnului ci ea pe noi.

Vicka a avut cumplite dureri de cap premergatoare aparitiilor. Iar cand o vedea pe „Maica Domnului” simtea „spaima” cum insasi marturiseste. Din Paterice stim ca numai aparitiile demonilor provoaca teama, deci… [p. 68-67]

Lui Ivan i-a dat „pace” si i-a spus sa o dea si la altii, dar noi stim ca Pacea este a lui Iisus Hristos, Domnul nostru. El a dat-o Apostolilor la Inaltare si numai apostolii au primit puterea si insarcinarea de a propovadui si a da pace. Acestia au hirotonit preoti, deci pacea este de sorginte divina si se da prin hirotonie. Este un dar al Sfantului Duh, iar Sfantul Duh este trimis de Fiul, de la Tatal. Prin urmare este erezie ca mirenii, mai ales femeile, asa cum facea si Vicka, sa dea binecuvantare. Vicka a indraznit chiar sa binecuvinteze un episcop din America [p.75], in afara de ceilalti pelerini.

Interesant si hilar este si faptul ca „Maica Domnului” de la Medjugorie avea o mare simpatie fata de Papa, ba chiar a sarutat poza lui ce se afla in casa vizitatorilor si i-a transmis prin acestia: „Considera-te Parintele tuturor oamenilor, nu doar al crestinilor. Raspandeste mesajul de Pace si Iubire in lume, fara incetare si cu curaj” [p. 129]. Maica Domnului sa sarute cu evlavie si gingasie poza unui om? E de-a dreptul comic… Papa, Parinte al tuturor oamenilor? Atunci ce va fi cu anatema Sfintilor Parinti ai Bisericii de Rasarit data asupra Papei si asupra catolicilor? Sa fi fost ei in inselare? Si cum se face ca Maica Domnului incurajeaza ecumenismul, erezia ereziilor, prin care este hulit numele Fiului ei si Dumnezeului nostru?

Ce alta dovada mai clara vreti care sa ateste inselarea de la Medjugorie? Papa – Anti-hristul, Parinte al tuturor oamenilor?! Papa – apostaziatul, ereticul, incurajat fervent de Maica Domnului, care pe deasupra ii mai saruta si poza? Inselare, fratilor!

PAPA IOAN PAUL AL II-LEA

Si pentru ca tot vorbim de „sfintii” catolici trebuie sa amintim si de Papa Ioan Paul al II-lea. Este pur si simplu stupefianta declaratia de beatificare a acestuia precum si intentia de sanctificare. Papa Ioan Paul al II-lea, care presara flori pe mormantul lui Mahatma Gandhi, care se lasa binecuvantat de pagani, care primeste binecuvantare de la hindusi si vrajitori, care saruta Coranul, unde se spune ca oricine crede in Treime este spurcat, acest apostaziat, eretic si mai prejos decat toti paganii, mai poate el sa se numeasca crestin? Dar, noi aflam de la oficialii catolici ca el este la mare cinste si urmeaza sa fie sanctificat. Iata fratilor, cuvintele Sfintilor Parinti nu sunt vorbe in vant. Nu sunt ofense. Priviti: Papa este anti-hrist! Si cu adevarat, catolicii nu sunt numai schismatici ci si eretici!

sursa: luptapentruortodoxie.blogspot.com