Visul Maicii Domnului, Talismanul si Epistolia – Parintele Arsenie Papacioc

Visul Maicii Domnului, Epistolia Domnului Iisus si Talismanul, alaturi de altele asemenea, sunt traditii nesanatoase, aparute in popor. „Cu nimic nu e lupta mai grea decat cu traditiile intrate in constiinta poporului, chiar si cand acestea ajung sa fie absurde si sa-si piarda sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, irationalul de rational.” Inalt Preasfintitul Antonie Plamadeala

Frati crestini,

In ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credintei prin raspandirea unor scrieri ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserica. Cea mai cunoscuta dintre acestea este carticica „Visul Maicii Domnului”, retiparita de nenumarate ori la diferite edituri, dar si de unele parohii, acordandu-i-se chiar si „inalte binecuvantari”.

Brosura prezinta la inceput cateva rugaciuni obisnuite ale Bisericii dar adauga si un „text” despre care se crede ca ar fi fost trimis de Dumnezeu oamenilor. Acest „text” nu a fost acceptat de Biserica, dar unii au considerat ca ar intretine un sentiment de evlavie. In realitate, insa, apocrifa ademeneste sufletele mai slabe spre o credinta gresita, spre superstitie.

Se vorbeste acolo despre un vis pe care l-a avut Maica Domnului, in care i s-au vestit dinainte toate patimile Domnului. Dar noi stim din Sfanta Scriptura ca la numai 40 de zile de la nasterea Fiului ei i s-a vestit de catre Dreptul Simeon: „Si prin sufletul tau va trece sabie”. Cu alte cuvinte: vei asista la rastignirea Fiului tau.

Deci nu era nevoie de un vis pentru a o „instiinta” sau menaja pe Maica Domnului deoarece i se vestise inca de la Intampinarea Domnului. Maica Domnului stia de calvar si din cuvintele Domnului cand le spunea ucenicilor Sai: „Fiul Omului trebuie sa patimeasca multe… si sa fie omorat.” (Luca 9, 22)

Inca si din Vechiul Testament pe care il cunostea, cu siguranta, Maica Domnului stia de patimile lui Mesia. De-a lungul vremii, Biserica s-a confruntat cu multe descoperiri si vedenii, dar Parintii duhovnicesti le-au privit cu circumspectie si de multe ori au preferat sa le respinga decat sa cada in vreo greseala. Vedem aceasta mai ales in Pateric si in Vietile sfintilor.

Astfel, Sfantul Diadoh al Foticeii ne indeamna sa nu primim nici vis, nici aratare, nici lumina, nici glas, nici stralucire, pentru ca de cele mai multe ori sunt batjocura a dracilor. Si chiar daca vedenia este de la Dumnezeu, El nu se supara daca nu o primim pentru ca stie ca din pricina dracilor ne aparam. (Filocalia vol. 1).

Respectivul ravas sustine ca: „dormind Preasfanta Fecioara in muntele Eleonului, cand a fost in cetatea Betleemului, a venit acolo si Domnul nostru Iisus Hristos care i-a spus: Maica Mea Preasfanta, adevarat vis ai visat. Iar de va scrie cineva visul tau si-l va purta cu sine si in casa il va pastra, de acea casa vrajmasul nu se va apropia si duhul cel necurat se va goni. Arhanghelul Mihail va fi langa dansul indreptand calea lui, iar la dreapta judecata va afla mila si va fi primit in imparatia cerurilor.”

Pentru asemenea cazuri de falsa credinta, Pravila Bisericeasca vesteste cu luminat adevar: „Dumnezeu nu voieste sa fie slujit prin minciuna caci ceea ce astazi minciuna pare ca zideste, maine distruge impatrit mai rau .” In Pravila Bisericeasca amuleta este considerata un obiect facut de oameni spre a le aduce noroc sau a-i apara de pagube, dar care este, in realitate, un semn al necredintei in Dumnezeu. De aceea se canoniseste ca si vrajitoria fiindca este neplacut lui Dumnezeu.

Siguranta ca te vei mantui este o ispita grea care isi are radacina in mandrie, ispita a celui rau tocmai pentru a-l indeparta pe om de la mantuire. Atitudinea corecta este cea ortodoxa adica nadejdea mantuirii, nu certitudinea.

Iata o pilda in acest sens: Un bun crestin ce era preocupat de mantuirea sa se stradui a sa implineasca trei lucruri. Mai intai, tinea sa fie bine spovedit intotdeauna. Apoi, punea intotdeauna pomelnice la Sfanta Liturghie si, al treilea, dadea milostenii. Cel mai important lucru cu care trebuie sa ne prezentam la Judecata de Apoi este dezlegarea de pacate obtinuta prin spovedanie la duhovnic, nu talismanul. Ca nu raman pacatele nespuse, ori la duhovnic spre iertare, ori la Judecata spre pedeapsa.

Dupa moarte l-au luat ingerii si l-au dus in Rai. Primul lucru de care s-a mirat a fost ca n-a intalnit acolo pe cei care murisera inaintea lui si care fusesera siguri ca se mantuiesc. Al doilea, s-a mirat ca a aflat pe unii la care nu se astepta, care dupa socoteala omeneasca nu aveau sanse de mantuire. Si cea mai mare mirare pentru el a fost ca era si el acolo, din mila lui Dumnezeu.

Asta inseamna sa ai nadejde, nu sa fii sigur. Asa si noi, fiind ortodocsi, nu ne vom lasa „dusi de nas” de garantiile unui vis sau talisman care ne promite ca „la Judecata de Apoi vom afla mila”. Fratilor, fara spovedanie, fara dorinta de a ne curati viata, nu se mantuieste nici un crestin, chiar de ar purta la el toate talismanele din lume.

Nu este oare aceasta promisiune „va fi primit in imparatia cerurilor” o pacaleala de 1 aprilie sau un fel de asigurare ADAS ? Mai departe se spune acolo: „iar de va scrie cineva visul si-l va purta cu sine… arhanghelul Mihail va fi langa dansul indreptand calea lui”.

Niciodata nu-i va cere Hristos vreunui crestin ca, de dragul Lui, acesta sa-si vopseasca barba in albastru sau sa-si puna la palarie o pana mare de paun. La fel, nici nu-i va cere vreodata sa poarte la el vreun talisman. In schimb Mantuitorul ne cere sa ne purtam crucea vietii cu rabdare. Apostolul Iacov spune: „Credinta fara fapte este moarta.” Iar faptele inseamna sa implinim poruncile lui Hristos din Evanghelie.

In schimb, omul care poarta visul sau talismanul implineste porunci omenesti si crede ca acestea ii vor aduce mantuirea. El cauta o credinta ieftina, care nu-i cere nici un efort. Credinta lui se afla in buzunar si nu se cere dovedita prin fapte bune. Se lauda cu talismanul si-i gaseste diferite intrebuintari: vesta antiglont, paratraznet, le atribuie putere de exorcizare.

Se mai spune acolo ca „din acea casa in care va fi pastrat, duhul rau va fi gonit”. Dar Sfintii Parinti spun ca diavolul are indrazneala sa intre si in biserica si in Altar, numai in Sfantul Potir nu-i ingaduie Dumnezeu sa intre. Deci de vom crede ca nu va intra in casa ce are talismanul, se imbolnaveste dracul de ras! Iata cat de grosolana este inselaciunea vrajmasului pentru cei creduli, si cu cata obraznicie se foloseste el de numele Maicii Domnului si al Arhanghelului Mihail pentru a insela. Aceasta din cauza urii nestavilite pe care o are fata de Arhanghelul Mihail care i s-a impotrivit, si fata de Maica Domnului care i-a zdrobit capul.

Mai nou, se face reclama pe posturile TV la diferite lantisoare cu cruciulite aducatoare de noroc si castig care, zice-se, au girul Ierusalimului. Iarasi o credinta care nu-ti cere nici un efort. Dar un proverb romanesc spune: „Dumnezeu iti da dar nu-ti pune in traista.” Altul german: „Dumnezeu ajuta pe marinar la vreme de furtuna dar timonierul trebuie sa fie la carma.”

Intelepciunea popoarelor arata de mult prapastia dintre credinta si credulitate. Iubesc naivitatea, spunea cineva, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Cumparatorii dornici de noroc si-au achizitionat bijuteria miraculoasa doar-doar cocosul cel batut din poveste va aduce punguta cu doi bani.

Niciodata nu vom trai fara probleme si fara sabii indreptate impotriva noastra, dar toate acestea nu trebuie sa ne descurajeze. Nu trebuie sa ne dam batuti. Dumnezeu stie necazurile noastre dar ne curateste prin ele asa cum se curata aurul in cuptor.

Dumnezeu ne-a mantuit prin Cruce, nu prin dreptate, nu prin minuni. Pe Cruce Hristos era biruitor iar Satana era invins. Deci nici un crestin nu este scutit de crucea sa, pentru ca este un dar de la Dumnezeu spre mantuire. Suferinta nu este numaidecat o pedeapsa dar chiar daca ar fi, ea este un canon care ne ajuta sa ne indreptam, sa ne intoarcem la bine.

De vreti sa va pregatiti pentru viata si sa nu aveti surprize, bune sunt studiile, buna e ingineria si mai buna este meseria – bratara de aur -, buna este tehnica, bune sunt limbile straine, dar cea mai temeinica pregatire este studiul Calvarului si al Golgotei. Asta este scoala practica si tehnica, asta este adevarata scoala profesionala a meseriei de om in lume.

In concluzie, „dorim” vanzare buna celor care comercializeaza acesti idoli in miniatura: visul, epistolia, talismanul si bijuteria de la Ierusalim. Iar putin credinciosilor care le cumpara inselare usoara daca sunt slabi. Dar sa nu fie nimeni slab!

Parintele Arhimandrit Arsenie Papacioc

sursa: crestinortodox.ro