De ce avem o relatie nesanatoasa cu banii?
Daca asculti cu atentie cateva minute oricare conversatie a unor oameni necunoscuti de pe strada, sunt mari sanse ca ei sa discute numai despre bani. Despre casa, despre masina, sau despre alte lucruri care se cumpara cu bani. Adevarul este ca ii spunem banului „ochiul dracului”, uitam mereu cat rau ne poate face, daca il lasam sa ne stapaneasca.
Uitam de multe ori ca Biserica a asezat, printre cele sapte pacate capitale, si „iubirea de arginti”. Apostolul Pavel ne arata ca patima pentru bani este „radacina tuturor relelor” si ca ne poate provoca multa durere: „cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare; ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta si s-au strapuns cu multe dureri” (1 Timotei 6, 9-10).
Tradarea lui Iisus de catre unul dintre apostolii sai s-a facut pentru bani, iar noi trebuie sa invatam sa aducem in viata noastra banul ca plata doar pentru ceea ce este necesar traiului de zi cu zi. Sa strangem „comori” pe Pamant nu ne este de niciun folos, asa cum ne invata si Iisus. Si daca vreodata se intampla sa constatam ca vecinul nostru are mai multe lucruri decat noi, trebuie sa ne aducem aminte ca, in fata lui Dumnezeu, suntem toti la fel: Bogatul si saracul se intalnesc: Domnul i-a facut si pe unul si pe altul (Proverbele 22:2).
Ba dimpotriva, bogatia este cea il poate opri pe om sa intre in Imparatia lui Dumnezeu, asa cum spunea Iisus: “Cat de greu vor intra cei ce au averi in imparatia lui Dumnezeu! Mai lesne este a trece camila prin urechile acului decat sa intre bogatul in imparatia lui Dumnezeu” (Matei, 19:24).
Sa stapanim banii, nu ei pe noi
Principala problema nu este insa banul in sine. Hartia simpla si monezile nu ne pot face rau, nici faptul ca le folosim zi de zi la piata. Ceea ce este nociva este relatia pe care o dezvoltam uneori cu aceste hartii. Propria gandire ne joaca feste, atunci cand vine vorba de bani.
Uitam ca banul, in sine, a fost inventat tocmai pentru a ne face viata mai usoara, si nu pentru a o complica. Atunci cand nu existau bani, si oamenii faceau troc (schimb de obiecte) pentru a obtine lucrurile necesare, exista simtamantul ca poti fi nedreptatit. In loc sa dai la schimb ceva mai valoros, pe ceva ce iti este necesar, folosesti banul in loc.
Insa pentru ca atata amar de vreme, viata ne-a depins de aceasta modalitate de a face tranzactii, uitam uneori care ii este scopul, si devenim sclavul banului. Vorbim despre el in fiecare clipa, ne laudam prietenilor cu el si credem ca ne cumpara fericirea.
Biblia ne invata insa sa nu devenim sclavi ai banilor, iar printre lucrurile de care trebuie sa ne ferim este garantia data pentru cei care imprumuta bani. Camataria, practica veche de cand lumea, poate aduce mari nenorociri in casa omului, iar omul nu trebuie sa fie niciodata prins in astfel de afaceri.
„Fiule, daca te-ai pus chezas pentru aproapele tau, daca te-ai prins pentru altul, daca esti legat prin fagaduinta gurii tale, daca esti prins de cuvintele gurii tale, fa totusi lucrul acesta, fiule: dezleaga-te, caci ai cazut in mana aproapelui tau! De aceea du-te, arunca-te cu fata la pamant, si staruie de el. Nu da somn ochilor tai, nici atipire pleoapelor tale! Scapa din mana lui cum scapa caprioara din mana vanatorului, si ca pasarea din mana pasararului…” (Proverbele 6:1-5)
Si daca stim ca asa a fost randuiala, ca „bogatul sa stapaneasca peste cei saraci”, tot Biblia ne arata ca bogatii vor pierde, atunci cand ii asupresc pe cei mai saraci decat ei: „Cine asupreste pe sarac ca sa-si mareasca avutia, va trebui sa dea si el altuia mai bogat si va duce lipsa. (Proverbele 22:16) De aceea, trebuie sa ne uitam mereu in inimile noastre si sa ne aducem aminte ca suntem oameni, ci nu statui din hartie sau din metal. Si sa nu uitam, mai ales, ca un ban dat unui sarac valoreaza mai mult decat orice bogatie din lume.
Livia Popescu
sursa: crestinortodox.ro