De ce uneori ne părăseste Harul?

Când plecăm de la biserică, de ce se întâmplă uneori ca harul să ne părăsească?

Poate pentru că i-am deschis ușa să plece, așa cum se întâmplă cu căldura din casă. Părinții spun că doar dacă te uiți rău la fratele tău te părăsește harul.

Noi însă nu numai că ne uităm urât, ci ,,tăiem în carne vie” cu limba noastră.

Și după aceasta vrem să păstrăm harul? Despre ce har mai poate fi vorba?

Nu trebuie să ne mai supărăm pe aproapele nostru. Problema este că acest lucru îl poate învăța doar cel care a dobândit smerenia de la Domnul, iar smerenia începe cu ascultarea. Când vom fi smeriți ne va fi mai bine, sufletul ne va fi împăcat. Dar să știți că nimic nu se întâmplă de la sine. Trebuie să luptăm pentru a ajunge la această stare.

I-am spus unei maici: ,,Nu aștepta ca toate să se întâmple de la sine. Trebuie să lucrezi, să-ți tai voia și patimile, să nu judeci pe nimeni și să nu fii supărată!”

Nu suntem străini, ci toți suntem una. Harul Domnului ne unește, deoarece toți alcătuim Trupul unic al lui Hristos, iar fiecare în parte suntem mădularele Lui. Este o mare bucurie pentru noi că suntem fiii lui Dumnezeu, fiindcă Domnul nu i-a numit fii ai Săi pe îngeri, ci pe oameni. Iată ce minune mare! Domnul ne-a chemat la o viață fericită și veșnică. Așadar să fim credincioși Domnului, căci El ne duce pe calea minunată a mântuirii și să știm că pentru fiecare există o cale proprie către Acesta!

Îndrumar creștin pentru vremurile de azi-Convorbiri cu Părintele Ambrozie-Editura Cartea Ortodoxă-București

sursa: Cristian Stavriu