Muzica religioasa
Poate ca prea des intram in Biserica si auzim cantand preotul, fara sa-l ascultam cu adevarat. Consideram muzica religioasa un dat de cand lumea, ceva ce ni se cuvine. Uitam ca prin vocea preotului se transmite un simtamant divin, dar si pacea lui. Putini inteleg semnificatia cantecului religios si isi dau seama ce stare transmite aceasta muzica.
Primul lucru pe care il uita este ca ea nu trebuie in niciun fel comparata cu muzica pe care o auzim zi de zi la radio. Tinerii, in special se plang uneori ca muzica bisericeasca e „prea serioasa si plictisitoare”. Insa ceea ce nu inteleg este ca Biserica nu este un loc pentru divertisment: pentru asta exista salile de spectacol si artistii pe care ii prefera si pe care ii asculta pe iPod in fiecare zi.
Muzica bisericeasca este cantecul pe care il asculti atunci cand sufletul tau are nevoie de liniste. Pentru ca muzica bisericeasca nu este doar cea care iti mangaie urechile, ci si inima. Nu intri in Biserica pentru a auzi muzica, ci pentru a asculta vocea preotului care te desprinde de toate grijile din viata ta si pentru a primi pace sufleteasca.
Exista oameni necredinciosi, care poate infaptuiesc pacate in fiecare zi, insa care atunci cand intra intr-o Biserica si asculta slujba pot izbucni in lacrimi. Sentimentele nu sunt declansate doar de cuvintele preotului, iar lacrimile nu apar doar din mustrare de constiinta: acestea sunt declansate si de sunetul mangaietor al cantecului religios, care scoate la iveala binele si lumina din om.
Prin cantecul preotului comunicam cu Dumnezeu
O caracteristica importanta, poate cea mai importanta a muzicii bisericesti este prezenta antifonului. Antifonul este versetul sau psalmul care este repetat de doua coruri sau de doua voci, ca si cum si-ar raspunde reciproc. Poate fi si cantarea repetata de doua coruri, in cadrul slujbei.
Practica a pornit din templele evreiesti, unde psalmii erau cantati in fiecare zi. De cele mai multe ori, psalmul este cantat de catre preot, iar corul raspunde cu un antifon, sau acestea sunt cantate inainte sau dupa psalmi.
Antifonul este cel care ne arata ca muzica ce il slaveste pe Dumnezeu nu este un monolog monoton, asa cum am putea crede. Muzica religioasa ortodoxa poate fi dialogul nostru cu divinitatea. Insa mai are un rol poate la fel de important, acela de a facilita comunicarea cu noi insine. Ascultand slujba, omul se poate detasa de problemele de zi cu zi, de griji si de nevoi, si se poate concentra pe sufletul sau.
Ascultand vocea preotului, omul dialogheaza cu sine: uneori, aici poate descoperi ceea ce se afla cu adevarat in sufletul sau si daca inauntru este armonia pe care o are muzica religioasa. Vocea preotului poate „acorda” inima omului, astfel incat aceasta sa fie receptiva la mesajul lui Dumnezeu, mesajul iubirii si al pacii.
Mai mult, indraznesc sa spun ca cei care rezoneaza cel mai bine la acest mesaj sunt cei care si-au pierdut credinta: mai curand decat oricine, acestia pot fi sensibili la cantecul religios, pentru astfel isi pot regasi credinta.
Livia Popescu
sursa: crestinortodox.ro
