Slujbă de mulţumire în biserica „Sf. Nectarie Taumaturgul” – Coslada, la cumpăna dintre ani
A devenit o tradiţie parohială, încă din 2007, de la înfiinţarea parohiei, ca în noaptea de Anul Nou, în biserica parohiei să se săvârşească slujbă la trecerea dintre ani. Şi anul acesta, credincioşii parohiei au fost invitaţi şi aşteptaţi să participe la programul liturgic organizat, care a cuprins, începând cu orele 23.30, Acatistul Mântuitorului, continuat de slujba de Te-Deum (de mulţumire). Au urmat o agapă şi un foc de artificii la care au participat toţi cei prezenţi. Este o datorie creştinească să închinăm primul gând din an lui Dumnezeu, de la Care ne vin toate: pacea, sănătatea, bucuria şi mântuirea.
Această tradiţie de a ne ruga noaptea – nu doar ziua, după Sfânta Liturghie -, la cumpăna dintre ani, este una sfântă şi plină de folos duhovnicesc. De pildă, noi prăznuim Învierea noaptea, pentru că Mântuitorul a înviat noaptea. Iar întrucât Hristos S-a născut noaptea, în noaptea de Crăciun nu se doarme, ci se colindă, iar în unele Biserici Ortodoxe, ca de pildă în Biserica Rusă, Liturghia de Crăciun se săvârşeşte noaptea, ca şi Liturghia de Paşti. Noi, însă, românii, întrucât am dat o importanţă deosebită vestirii Naşterii Domnului prin colinde, colindăm în noaptea de Crăciun. În noaptea de Paşti ne rugăm pentru că prăznuim trecerea de la moarte la viaţă, iar în noaptea de Crăciun colindăm, pentru că Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, Cel fără de început, Îşi face un început în timp, Se naşte ca Om din Fecioară în peştera de lângă Betleem. Deci, această cumpănă între o anumită perioadă de timp şi o alta nouă, diferită de ea, se sfinţeşte prin rugăciune. Desigur, ne putem ruga pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu şi în timpul zilei de 1 ianuarie, dar mai plină de semnificaţie este rugăciunea la miezul nopţii, pentru că tocmai la miezul nopţii se trece de la o zi la alta; iar la trecerea aceasta dintre ani, la acest „Paşte“ al timpului, – Paşte înseamnă trecere – noi cei trecători mulţumim lui Dumnezeu Cel netrecător; noi cei ce vieţuim în timp mulţumim lui Dumnezeu Cel mai presus de timp; noi cei care vieţuim în spaţiu, într-un loc anume, mulţumim lui Dumnezeu Cel mai presus de spaţiu; noi cei din lume mulţumim lui Dumnezeu Cel ce a creat lumea, îi poartă de grijă, dar este mai presus de lume. Iar această mulţumire adusă lui Dumnezeu ca recunoştinţă şi ca recunoaştere a darurilor primite de la El are ca scop mântuirea. De aceea, fiecare an nou se numeşte un „an al mântuirii“.
Rugăciunea la cumpăna dintre ani este o rugăciune care „pune în cumpănă“ rostul vieţii noastre pe pământ. Nu e vorba de o simplă trecere de la o oră la alta, ci se doreşte a fi o trecere de la o stare la alta, de la o stare spirituală mai puţin bună la una mai bună. Sfântul Ioan Gură de Aur, întrebându-se despre rostul vieţii noastre pământeşti trecătoare, zice: „Ce folos de viaţa aceasta pământească trecătoare dacă în ea nu ne ostenim să dobândim viaţa veşnică netrecătoare!?“ Iar viaţa cea netrecătoare se dobândeşte prin rugăciune şi fapte bune.
Dorim tuturor credincioşilor noştri, la începutul Anului nou civil, ca Hristos-Domnul să înveşnicească în viaţa şi sufletul lor şi al familiilor lor lumină, bucurie şi linişte sporitoare de nădejdi întotdeauna reînnoite! La Mulţi Ani şi buni!
Pr. George, Gina prezbitera şi Ana-Maria Cimpoca
