Nimeni nu e in plus
Parintele duhovnicesc nu ne lasa sa ne intoarcem in tumult. Nu ne poate tine cu forta, dar se roaga pentru noi. El ne indruma cum sa ramanem pe calea luminii. Cum sa ne regasim pe noi insine, cum sa dobandim pacea interioara. Cum sa muncim si cum sa ne rugam. Daca nu avem un indrumator spiritual, riscul e prea mare. Nu cred ca suntem atat de aproape de lumina incat sa putem opera singuri cancerul. Ne ingrijoram pentru ca nu avem raspunsuri la toate intrebarile noastre. Dar poate multe raspunsuri ne-ar fi inutile pentru mantuire. Poate intrebarile noastre ne depasesc: de ce exista boala si saracie in lume? Ne vedem de treaba noastra, de sufletul nostru, de canonul nostru. Daca suntem sub canon.
Cand ne e cel mai greu, avem impresia ca suntem singuri, parasiti total, aproape de deznadejde. Dar nu e asa. Deus e cu noi. Ne ridica ori de cate ori noi cadem. Ne sustine. Ne binecuvanteaza. Lupta alaturi de noi. Iar apoi simtim harul, ploaia de lumina, revarsarea cerului. Daca ne rugam mai des, simtim aceste lucruri. Daca suntem martorii minunii Euharistiei, ne spalam de rusine.
Cat ar pierde companiile care incurajeaza pacatul daca noi am renunta sa mai fim clientii lor? Nu vizez un brand anume, ci doar afirm ca sustinem colcaiala cu fapta, chiar daca din vorba protestam. Pasnic, putem amenda imoralitatea. Dar noi suntem de vina. Nu vrem sa renuntam la serviciile oferite de ele, chiar daca un crestin e in conflict de interese acolo. Cata vreme exista cerere pentru satisfacerea patimilor, vor exista si intermediari ai intunericului care sa vina cu o oferta pe masura. O lume crestina cu adevarat ar insemna bani mai putin pentru firme din multe domenii. Dar cine vrea asta? Nici ei, normal, nici noi, nepregatiti sa renuntam la vicii. Fiecare isi poate vedea propriul pacat si industriile aferente.
Fiecare avem un talant sau mai multi si o misiune de indeplinit pe acest pamant. Nimeni nu e in plus. Neatinsul nu a creat pe nici unul din greseala. Suntem madulare ale Trupului lui Hristos – Biserica si avem, precum organele intr-un corp uman, fiecare un rol distinct si bine precizat (C. Olinici). Daca ne vom intelege rolul si locul nostru in Biserica, atunci putem deja spera ca suntem pe drumul cel bun. Caci, desi diferiti, ne unim cu Acelasi Domn; desi unici, lucrarea noastra este apreciata in functie de cum ne-am armonizat cu cei din jur.
Un crestin nu e nemultumit de masa, casa sau servici. Nu stiu precis cand uitam sa multumim si nici de ce (M. Gojgar). Lipsa de educatie, bucuria prea mare, infumurarea care ne face sa zicem ca „oricum, meritam acest bine”. Forta credintei ne-ar transforma dintr-o specie obisnuita sa judece intr-o specie obisnuita sa perceapa (M. Bobe). Am renunta sa mai fim judecatori, I-am lasa rolul acesta Judecatorului real si am incepe sa vedem, dar sa vedem cu toate simturile, cu tot sufletul, cu toata fiinta: adica sa intelegem. si sa iertam.
Duminica. Zi in Casa Domnului. stiam ca suntem fericiti. Nu aveam nevoie de altcineva sa ne-o zica (Vali Balcan). De fapt fericirea se traieste, nu se zice pe litere efemere. Poate intr-o zi va fi iarasi dimineata in care timpul va avea rabdare cu oamenii, ca duminica in care Divinul a sangerat de uman.
Sf. Antonie cel Mare, pomenit pe 17 ianuarie, ne inalta sufletele: „Eu nu ma mai tem de Domnul, ci il iubesc. inceputul si sfarsitul mantuirii este dragostea. Mania este semnul vadit al celor ce nu cinstesc pe Dumnezeu. Oriunde vei merge, sa ai inaintea ta pe Dumnezeu. Orice vei face, sa ai marturie din Sfintele Scripturi. Sa nu te muti de graba din locul tau”.
Zilnic sa spunem rugaciunea Sf. Ioan de Kronstadt: „Duhule Sfinte, Facatorule de viata, Unul fiind din Sfanta Treime, Tu esti viata si cuviinta, frumusetea tuturor fapturilor vii si neinsufletite, Tu esti culoarea si mireasma plantelor, Tu esti respiratia tuturor fiintelor organice si anorganice, fiindca Tu pricinuiesti rodirea, hranirea in plante, in arbori si in arbusti. Tu uzi roadele si le aduci la parguire prin razele de soare, Tu luminezi prin soare, luna si stele, Tu pricinuiesti vanturile in vazduh si valurile in rauri, mari si lacuri, Tu le imblanzesti, Tu pricinuiesti tunetele si fulgerele in crugul ceresc. Tu plasmuiesti si sadesti samanta omeneasca, si o cresti, si o modelezi intr-un organism minunat, cum faci si cu toti embrionii de animale.
Tu ai dat albinelor putinta sa faca faguri cu miere si paianjenului sa isi teasa paienjenisul, iar viermilor de matase sa faca coconi. Pana la nesfarsita felurime impodobesti tipurile fetelor omenesti de parte barbateasca si femeiasca, potrivit felurimii popoarelor si natiilor (raselor) si a climatelor pamantesti. Tu felurit inteleptesti in lucrurile lor popoarele si insii in parte spre indestularea trebuintelor vietii de obste. Tu ai luminat si luminezi cu lumina intelegerii, inteleptind pe proroci si pe apostoli, pe cuviosi si pe drepti, pe nebunii pentru Hristos si pe toti sfintii.
Tu inteleptesti pe arhitecti, pe sculptori, pe pictori ca sa lucreze in lemn, metal, granit si marmura, ca si pe mesterii care fac felurite lucruri din metal si din sticla: de la Tine este toata stiinta si toata arta. Tu Te pleci spre mila fata de pacatosi si pentru numele lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, Care a luat asupra Sa pacatele lumii, curatesti pacatele celor ce cred si se pocaiesc. Tu impaci si mangai sufletele, renasti pe om prin Botez, Tu impartasesti sfintenie si intarire prin Mirungere, Tu dezlegi de pacate prin Pocainta, dupa credinta in Iisus Hristos, Tu prefaci painea si vinul in preacuratul Trup si Sange al Domnului, Tu savarsesti preotii, Tu binecauvantezi casatoria si zamislirea si pricinuiesti nasterea, Tu dezlegi pacatele si tamaduiesti trupul prin Maslu. Nenumarate sunt, Duhule Sfinte, lucrarile Tale cele de viata facatoare atat in natura cat si in imparatia harica a lui Hristos. Slava Tie, dimpreuna cu Tatal si cu Fiul!”
Marius Matei
sursa: crestinortodox.ro
