Fiecare pacat e un preinfarct
Tot ceea ce e facut va fi si desfacut. Dar si refacut. De aceea, nu deplangem descompunerea unui trup chemat la indumnezeire. Avem grija de inima noastra, de sufletul nostru. Fiecare pacat este inca si inca un preinfarct. Fiecare patima este un nou atac cerebral. De cate ori se va repeta minunea si vom fi salvati? Daca nu suntem vigilenti, poate fi prea tarziu. Goana dupa lux aduce un infern pe mii de mii de ani. Un lucru grav: nu facem ceea ce spunem altora sa faca. De azi, vom fi aspri cu noi, dar blanzi cu altii.
Toate pacatele sunt de nesavarsit. Cele impotriva Duhului Sfant sunt si de neiertat. Toate greselile (in afara celor enuntate chiar putin mai sus) pocaite sunt gratiate. Cele nerecunoscute raman poveri care ne sugruma respiratia sufletului. Ingerul pazitor nu are aripile rupte. El ramane constant in Bine, nu are caderi. Niciodata nu vom vina pe Rafaiil-ul nostru. Ci doar pe indolenta noastra.
Oare ce este de mirare ca Facatorul tuturor preface painea si vinul in Trupul si Sangele Sau? Natura ascunde o multime de taine, pe care mintea nu le poate patrunde (IK, Sf. Ioan de Kronstadt). Desi nu patrundem Taina, ea are o existenta reala. Noi insine suntem pentru noi insine doar niste taine, ca si creatie a mainilor divine. Pentru suflet, exista Duhul. Pentru trup, exista Euharistia (IK).
Post, rugaciune, milostenie. Smerenenie, ascultare, marturisire. Iertare, iubire, nerazbunare. Lumina, credinta, inviere. Nu dormim in post, ci priveghem. Inca ipocriti, inca farisei, dar cu dorinta de schimbare interioara. Doamne, nu ne lasa sa fim talhari, pe Cruce, dar nepocaiti!… Ci impreuna in Rai cu hotul prim-cetatean al Hotarului Bucuriei. Alegem… acum!
Dragoste fata de Hristos. Asta simte un crestin. Nu barfire fata de prelati, nu invidie pe bogati, nu cartire in suferinte. Toate faptele unui crestin sunt facute doar din dragoste fata de Hristos. Restul tine doar de Marea Departare. „Dincolo de bine si de rau” nu e decat raul. Fata de bine nu exista un prag, pentru ca izvorul Binelui nu este finitizat.
Dragoste fata de Hristos. Orice fapta care e privata de aceasta iubire mesianica nu aduce nici un rod in vesnicie, chiar daca „aici si acum” primeste un Nobel si un Oscar. Crestinul care nu aduna lacrimile iertarii mesianice ce face? Inevitabil, risipeste. Dar are inca portita reintoarcerii mereu deschisa.
Dragoste fata de Hristos. Fara aceasta, este imposibil sa dobandim Duhul Sfant. Adica, fara iubirea fata de Dumnezeu, ne ratam scopul vietii.
Despre Adevar nu se teoretizeaza, el se respira. Oare cum miros oamenii care nu mint? Vrem sa scapam de mediul mahalalelor spirituale. Recunoastem decaderea morala in care clocotim. Suntem deseori infideli fata de Cer. Necredinciosia atinge alienarea si atrage mizeria. Sinceritatea poate fi nerusinata?!
Marius Matei
sursa: crestinortodox.ro
