Cum ne inseala diavolul in viata duhovniceasca – Paisie Aghioritul

Diavolul este un tolerat, un bădăran dar trebuie să admitem și faptul că are experiență în lupta cu omul. El vede cum se mișcă omul, către ce tinde, ce slăbiciuni are și pe baza acestor informații și datorită faptului că omul nu este într-o permanentă comuniune cu Dumnezeu prin rugăciune, îi poate distrage atenția de la lucrurile bune la cele părute bune. Atunci când îl avem pe Dumnezeu în inimă, diavolul nu-și poate face loc. Părintele Paisie ne deslușește câteva aspecte vis-a-vis de lucrarea lui tangalache față de omul care-și dorește mântuirea:

Diavolul este artist. Dacă, de pildă, îi aduce unui om duhovnicesc un gând rușinos în timpul Sfintei Liturghii, acela îl va pricepe, se va trezi și îl va alunga. De aceea îi aduce un gând duhovnicesc. ,,În cartea cutare – îi spune – scrie aceasta despre Sfânta Liturghie”. După aceea îi va atrage atenția, de pildă, la polileu. Se va întreba cine oare l-a făcut. Sau îi va aduce aminte de vreun bolnav pe care trebuie să meargă să-l vadă. ,,A! Ce inspirație – își spune – în timpul Sfintei Liturghii”, însă este diavolul care se strecoară înăuntru și omul intră în discuție cu gândul său. Când aude pe preot spunând

: ,,Cu frică…”, numai atunci își dă seama că s-a terminat Sfânta Liturghie și el n-a participat deloc la ea. Iată, și aici, în biserică, merge paraclisiera și aprinde lumânările de la policandru și am observat că până și pe oamenii mari îi distrage vicleanul și cască gura la sora cum aprinde lumânările. Lucrul acesta este cu desăvârșire copilăresc. Numai copiii cei mici se bucură de așa ceva și spun: ,,Le-a aprins!” Adică asta este justificat pentru copiii cei mici, iar nu pentru oamenii mari. Sau, deși știm că trebuie să evităm mișcările în timpul Sfintei Liturghii, ispita poate pune, într-un moment sfânt, pe o soră să răsfoiască foile la strană și astfel pricinuiește zgomot, distrăgând pe ceilalți. Aud ,,fâș-fâș”, ,,Ce se întâmplă?” – îmi spun, și astfel mintea fuge de la Dumnezeu și se bucură aghiuță.

De aceea să luăm aminte să nu ne facem pricini de distragere a atenției celorlalți în timpul slujbei. Pricinuim pagubă oamenilor și nu ne dăm seama. Sau urmăriți o citire.

Când citețul ajunge la punctul cel mai sfânt, prin care se vor ajuta oamenii, atunci sau se va trânti ușa cu putere de curent, sau va tuși cineva și li se va distrage atenția și nu se vor folosi de acel cuvânt sfânt. Așa își face aghiuță treaba lui.

O, dacă l-ați vedea pe diavolul cum se mișcă! Nu l-ați văzut, și de aceea nu pricepeți unele lucruri. Face totul ca să nu se folosească omul. Am observat asta la Colibă, atunci când vorbesc. Când ajung exact la punctul la care vreau, la cel mai sensibil, ca să se folosească cei ce aud, atunci sau se face un oarecare zgomot, sau vin alții și mă întrerup. Diavolul îi pune mai înainte să caște gura la Schit, sau să privească altceva și rânduiește să vină alții la momentul cel mai fin al discuției, ca să schimb subiectul și să nu se folosească. Pentru că atunci când începe discuția, știe diavolul unde va duce și, deoarece vede că se va păgubi, trimite pe cineva exact la momentul cel mai sensibil, ca să mă întrerupă. ,,Hei, Părinte, pe unde să intrăm?” – strigă. ,,Luați rahat și apă și veniți pe acolo?” – le spun. Alții intră în curte exact în clipa aceea și mă întrrup, pentru că trebuie să mă scol și să-i întâmpin. Alții, întreb: ,,De unde ești etc. … ” Și așa sunt nevoit s-o iau din nou de la început, să spun iarăși pilda ce-am mai spus-o. Cum încep, strigă de jos altul: ,,Ei, Părinte, unde ești? Pe aici e poarta?” Hai, scolă-te din nou… Măi, ce ispită!

Într-o zi mi-a făcut asta de 6-7 ori până ce am fost nevoit să pun câteva…santinele. ,,Tu stai acolo și vezi să nu vină nimeni pe acolo. Tu stai aici, până ce-mi voi termina treaba”.

De 6-7 ori să începi o întrega istorie să ajungi la punctul unde se vor folosi și diavolii iarăși să facă scene!

Măi, ce face vrăjmașul! Mereu învârte butonul la altă frecvență. Îndată ce nevoitorul este gata să se folosească de ceva, pac!, îi învârte butonul în altă parte și uită de sine prin ceea ce îi dă acela. Își aduce aminte de ceva duhovnicesc? Tac! Îi aduce aminte de altceva. Îl face să se dea berbeleacul. Dacă omul ar învăța cum lucrează diavolul, s-ar elibera de multe lucruri.

-Părinte, dar cum să învețe?

-Să se observe pe sine însuși. Dacă cineva se observă pe sineși, învață. Vezi, ciobanii sunt cei mai buni meteorologi pentru că observă norii, vântul.

Trezire duhovnicească-Paisie Aghioritul-Schitul Lacu- Sfântul Munte Athos 2000