SMERENIA

Odată, demult, mă plimbam împreună cu tatăl meu cînd, la o cotitură, el se opri deodată. După o clipă de tăcere, mă întrebă:

– În afară de ciripitul păsărelelor, mai auzi şi altceva?

Îmi ascuţii auzul şi, după cîteva secunde, îi răspunsei:

– Aud zgomotul unei căruţe…

– Aşa este, spuse tatăl meu.

Este o căruţă goală.

Îl întrebai:

– Cum de ştii că este o căruţă goală, dacă încă nu o putem vedea?

Iar el îmi răspunse:

– E foarte uşor să ştii cînd o căruţă este goală, e din cauza zgomotului.

Cu cît este mai goală, cu atît face mai mult zgomot.

Astăzi, adult fiind, cînd văd o persoană care vorbeşte prea mult, întrerupînd conversaţia celorlalţi, dovedindu-se inoportună, lăudîndu-se cu ceea ce posedă, simţindu-se atotputernică şi dispreţuindu-i pe cei din jurul ei, încă mi se pare că mai aud vocea tatălui meu, spunînd:

„Cu cît este mai goală căruţa, cu atît mai mult zgomot face”.

Smerenia constă în a trece sub tăcere virtuţile noastre şi de a le permite altora să le descopere.Nu uitaţi că există oameni atît de săraci, încît nu au nimic altceva decît bani și o mandrie pe seama lor.

Nimeni nu este mai gol la suflet, decît cel care este plin de sine însuşi.

sursa: catehetica.ro