Eşecul la un examen poate fi o lecţie de viaţă

Probabil mulţi dintre noi am avut în viaţă măcar un eşec la un examen important. Pe lângă frustrarea, supărarea şi ruşinea suportate, de cele mai multe ori a trebuit să ne confruntăm şi cu mustrările părinţilor. În unele situaţii, eşecul unui examen poate arunca adolescentul în pragul unei depresii care, dacă nu este observată la timp, poate conduce la situaţii nefericite.

În urmă cu o lună, toate televiziunile şi ziarele prezentau rezultatele dezastruoase de anul acesta de la bacalaureat. În această situaţie, mulţi adolescenţi, pe lângă frustrarea de a nu fi trecut examenul, în loc să plece liniştiţi în vacanţă ori să se pregătească pentru admiterea la facultate, sunt acum în situaţia ingrată de a se pregăti din nou pentru bacalaureat. Această situaţie este însoţită şi de mustrările părinţilor, care, de multe ori, în loc să-şi încurajeze şi să-şi motiveze copiii pentru a învăţa şi a reuşi la examenul din toamnă, îi descurajează, adresându-li-se cu expresii de genul: „Vezi, dacă învăţai ca X, acum plecai la mare” sau „Cum să reuşeşti să intri la facultate, când nici Bac-ul n-ai fost în stare să-l iei?”. Sigur, au dreptate, dar aceşti factori pot arunca adolescentul într-o stare de depresie care poate conduce la situaţii extrem de grave, precum suicidul. Se cunoaşte cazul elevului din Craiova care, după ce a picat la bacalaureat, s-a sinucis cu arma de vânătoare a tatălui său, nesuportând nereuşita.

Părinţii şi copilul trebuie să fie o echipă

Psihologul Alina Maria Blăgoi din cadrul „Cabinetului Individual de Psihologie” din Bucureşti oferă câteva direcţii de abordare a unei situaţii de acest gen şi, mai ales, cum să se prevină deznodământul fatal: „În primul rând, depresia poate fi prevenită prin împărţirea materialului care este necesar studierii, astfel încât să nu se ajungă la momente de panică şi îngrijorare că nu poate fi parcurs până la data examenului. În cazul unui eşec la examen, tânărul trebuie să fie susţinut, încurajat, înconjurat cu afecţiune şi căldură, înţeles, şi nu mustrat, pedepsit, certat. Părinţii trebuie să menţină o relaţie de apropiere cu adolescentul, să petreacă mai mult timp cu acesta, să discute deschis despre nevoile şi trăirile lui, fără reproşuri. Pentru a depăşi această perioadă critică ar trebui să se creeze o echipă între părinte şi elev, să-l încurajeze pentru a depăşi momentele de frustrare, anxietate şi depresie”. De asemenea, doamna psiholog Blăgoi sugerează ca părinţii să ştie în orice moment care este starea sufletească a copilului lor, astfel încât să nu îl lase singur pe acesta cu povara şi grija examenului. „Pe lângă toate acestea, este necesar şi un mod de viaţă sănătos, format dintr-o dietă corespunzătoare, o alimentaţie naturală, somn suficient, activităţi sportive sau hobby-uri”, mai spune psihologul amintit.

Izolarea este un semn de depresie

Dacă însă părinţii observă că tânărul are tendinţa de a sta singur, de a se izola de prieteni, fiind apatic, fără poftă de viaţă, abătut, îngândurat, trist, obosit, iritat, înseamnă că s-a instalat depresia. De asemenea, alte semne ale acestei boli pot fi: accese de plâns foarte dese, incapacitatea de concentrare şi de luare a unei hotărâri, stări de insomnie sau, din contră, un somn prelungit, lipsa poftei de mâncare şi scăderea în greutate, ori un apetit exagerat şi, automat, şi creşterea în greutate.

Dacă depresia e severă, elevul trebuie să fie văzut de medic

„Este foarte important ca tânărul să înveţe să-şi exteriorizeze sentimentele, eliberându-se de cele care nu îi fac bine – furia, mâhnirea, frustrarea, pentru a merge înainte. Eşecul poate fi înţeles ca o lecţie de viaţă din care să se înveţe ceva şi la care să nu se mai ajungă, să se identifice lacunele şi să se umple golurile. Este necesar ca tânărul să-şi fixeze obiective, ţinte clare, scop precis pentru a merge mai departe. Întoarcerea în trecut nu mai are nici o valoare, aşa că trebuie văzut viitorul. În jurul acestor tineri trebuie să existe persoane pline de viaţă, optimiste, care să le transmită speranţă, încurajare, încredere în forţele proprii. Dacă depresia este severă, atunci este indicat să se apeleze la un specialist, iar acesta, în funcţie de caz, va îndruma tânărul către consiliere sau psihoterapie de grup ori psihoterapie individuală. În acest caz, eu aş recomanda psihoterapia de grup pentru a-i arăta adolescentului că nu este singurul în situaţia aceasta, că sunt în viaţă obstacole mult mai greu de trecut, că situaţia prin care trece nu este cea mai gravă şi că dacă există persoane care au reuşit să depăşească situaţii mult mai dificile, cu siguranţă va reuşi şi el”, a mai spus psihologul Ana Maria Blăgoi.

În cazul nereuşitei la un examen, fie el foarte important, cum este bacalaureatul, este indicat ca tânărul să privească partea pozitivă a lucrurilor şi să se gândească că beneficiază şi de o a doua şansă pentru a susţine un examen şi a reuşi. Nu puţine au fost cazurile în care oameni care au realizat lucruri deosebite pe plan profesional nu au reuşit să ia din prima examenul de bacalaureat sau de admitere la universitate.

Rugăciunile din biserică sunt de un real folos

Încrederea în ajutorul lui Dumnezeu este foarte importantă şi împlineşte efortul personal al fiecărui elev. Copilul are nevoie de sprijin moral şi de încredere, iar biserica, prin preoţii ei, ajută întotdeuna la modul cel mai concret. Pr. dr. Paul Negoiţă, de la Biserica „Sfântul Apostol Andrei” din Buzău, ne sfătuieşte cum să trecem peste eşecul unui examen: „Privind prin prisma unei grile comune, să nu reuşeşti să iei un examen este un eşec, dar acest moment nu trebuie să marcheze profund, ci trebuie privit cu luciditate, pentru a analiza coerent unde sunt deficienţele, pentru a le corija. Biserica are rugăciuni pentru binecuvântarea copiilor la fiecare început de an şcolar sau atunci când copiii şi părinţii vin să se roage este invocat harul lui Dumnezeu. Eforturile personale şi rugăciunea publică sau personală a copilului şi a părinţilor au un rol foarte important. Aceste rugăciuni nu trebuie rostite doar în contextul unor „încercări” şcolare, ci permanent, deoarece copilul are nevoie de iluminare divină. Un alt lucru important este discuţia cu preotul duhovnic. Părinţii trebuie să fie sfătuiţi pentru a înţelege că presiunea „materială” invocată nu poate ajuta sensibilitatea unui copil care trece prin momente dificile şi frământări interioare. Copiii care ştiu să se roage înainte de examen, care ştiu că Dumnezeu nu-i va lăsa, au o capacitate de concentrare mai mare, iar atunci când nivelul de pregătire nu-i va ajuta să depăşească cu succes un examen, vor înţelege cu modestie unde au greşit şi vor dori îndreptarea lucrurilor, conştienţi fiind că pe drumul lor viitor Dumnezeu nu-i va lăsa”.

Eugenia Golub

sursa: lumina.ro