În pelerinaj la Sf. Nectarie Taumaturgul, de ziua lui: 7 – 11 noiembrie 2011

Sfinţii sunt prietenii noștri, un dar de la Dumnezeu pentru noi. Într-o lume în care „prietenia” multora este bazată doar pe interes și adesea trădătoare, prietenia sfinţilor este statornică, dezinteresată și curată. Dacă așa zişii prieteni ne sunt aproape numai când ne simţim bine, ne aflăm pe o treaptă socială mai înaltă și suntem sănătoşi, când nu le mai avem pe acestea, cei care “s-au jurat” că ţin la noi, ne părăsesc.

Prietenia cu sfinţii şi ocrotirea lor o simţim mai ales când suntem bolnavi, marginalizaţi şi în diferite necazuri şi strâmtorări. Această prietenie, spre deosebire de prima, este netrecătoare şi aducătoare de nenumărate bucurii. Majoritatea dintre noi, în toate vremurile şi în toate timpurile, conştientizăm cât este de importantă prezenţa sfinţilor în viaţa noastră. Pentru că aceştia nu numai că ne îndeamnă permanent prin pilda vieţii lor să aprindem candela gândului bun, ci sunt şi maeştri neîntrecuţi în ştiinţa sufletului.

Sfinţii ne îndeamnă să facem totul cu Dumnezeu, să ascultăm de Dumnezeu şi să fim fiii lui Dumnezeu, nu fiii păcatului. Prin sfinţi, Dumnezeu ne invită să căutăm frumuseţea adevărată care este în noi înşine.

Sfinții de cele mai multe ori cât viețuiesc pe pământ sunt mereu ascunşi de privirile uneori indiscrete ale oamenilor. Mare le-a fost credinţa şi plină de roade bune vieţuirea, pentru care Hristos le-a dat cununa cea neveştejită a slavei Sale în ceruri. Sunt convins că dintre cei care au ajuns la sfințenie, doar o parte dintre ei au trecut solemn în ceata sfinţilor, iar alţii acoperiți cu mantia smereniei, de prin cimitirele satelor poate, ori de prin gropi comune, ori de prin munți și păduri sau alte crăpături ale pământului au numele înscrise în Cărțile de la Tronul Preasfintei Treimi, de unde nimeni și nimic nu le va putea șterge vreodată.

Lucrarea poruncilor şi rugăciunea ne dau pofta de a-L cunoaste pe Dumnezeu, să creştem sufleteşte şi duhovniceşte. Totodată, sfinţii ne invită să nu pierdem ocazia de a-L chema pe Dumnezeu în ceea ce suntem fiecare Acum. Ei ne spun că întâlnirea cu Duhul se face prin tăcere, tăcerea de după cuvânt, în şederea de după rugăciune…

De aceea, căutăm mereu vecinătatea lor, ne dorim mereu prezenţa lor aducătoare de linişte, “poftim” a merge pe urmele paşilor lor.

Am cunoscut puterea rugăciunilor Sfântului Nectarie. Am văzut şi am auzit de vindecări miraculoase prin ajutorul sfântului; am văzut tămăduiri sufleteşti ale oamenilor deznădăjduiţi, care au cerut ajutorul lui. Niciodată, însă, nu am fost acasă la sfânt, în biserica lui, în chilia lui, de ziua naşterii lui pentru veşnicie. Am trăit această bucurie în anul Domnului 2011. Minunate clipe de priveghere! Îngereşti cântări! Dumnezeiască Liturghie! Cum să uiţi aşa ceva. Cum să nu îţi doreşti mereu aşa trăiri. Cu adevărat pelerinajul dă dependenţă. Dar, o bună dependenţă. Preţioase daruri.

Şi cum am ajuns în Grecia, am profitat de ocazie şi am străbătut drum lung până la Mănăstirea Hrisoleontisa, unde se ruga Sf. Nectarie icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la Mrea Sfântului Efrem cel Nou, la Mrea Sf. Patapie şi a Sf. Ipomena, la Sf. Gherasim, la Mrea Mega Spileo, la Sf. Andrei în Patras, la catedrala mitropolitană Sf. Treime din Pireu.

Gina prezbitera

Fotografii se pot vizualiza pe contul Picasa al parohiei.