Cine sa comunice un diagnostic grav?
Din cate stiu, medicul este obligat prin lege sa informeze pacientul despre boala de care sufera. Uneori este foarte dificil sa faci acest lucru, tinand seama ca trebuie sa-i comunici un diagnostic foarte grav, si dupa cum stim, nu toate persoanele au puterea sa primeasca acest mesaj cu tarie.
Pentru astfel de situatii, sunt persoane care sustin ca cel mai potrivit ar fi ca preotul sa comunice acest diagnostic. Dar ce ne facem in momentele in care oamenii, neintelegand de ce li se intampla tocmai lor, ajung sa se revolte chiar pe Dumnezeu pentru ca a ingaduit ca acea boala sa fie prezenta in ei. Vor mai dori sa se marturiseasca si sa se impartaseasca, tinand seama de vestea primita? Nu mai vorbim de faptul ca sunt si persoane care nu cred in existenta lui Dumnezeu si ar refuza din start prezenta preotului langa ei.
Avem si persoane care sustin ca medicii sunt cei mai potriviti sa comunice aceste diagnostice nefericite. Dar ce ne facem cu persoana care primeste un diagnostic, accepta sa parcurga pasii stabiliti de medic si dupa un timp, observa ca are parte de mai multa suferinta. Dorind sa traiasca, va crede ca a ajuns sa-si piarda si acel putin de sanatate din cauza acelui medic, invocand ca i-a administrat ce nu trebuie. O astfel de persoana cu siguranta nu l-ar mai accepta pe medic sa-i comunice diagnosticul final.
Altii spun ca cel mai potrivit ar fi ca psihologul sa-si asume acest rol si nu medicul sau preotul, pentru ca el este cel mai pregatit in a ajuta o persoana sa depaseasca socul unui diagnostic dureros. Dar ce se intampla atunci cand avem parte de un psiholog care nu crede in Dumnezeu si nu depune niciun efort in a-l face pe om sa-si doreasca impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului?
Din cate observam, exista in societatea romaneasca o tendinta exclusivista, care este prezenta si in aceasta problema a comunicarii diagnosticului grav. Aceasta tendinta ne face sa ne oprim fie doar la medic, fie la preot, fie la psiholog si nu la ei. Imi place tare mult ca Ortodoxia invata ca Dumnezeu lucreaza prin oameni. Asta inseamna ca unuia ii poate fi mai potrivit medicul, altuia preotul si altuia psihologul. Deci nu unul, ci toti pot fi priviti ca maini intinse ale lui Dumnezeu catre oameni, in a ridica si usura suferinta.
Adrian Cocosila
sursa: crestinortodox.ro



