Rabdarea
Din ce in ce mai multi oameni din zilele noastre refuza sa traiasca intru rabdare. Daca cineva este cuprins de o boala, nu asteapta vindecarea cu rabdare, ci se revolta si isi blesteama viata. Iar daca isi aduce aminte ca exista si Biserica, vrea de la ea rugaciuni rapide pentru inlaturarea bolii.
Insa cel care se afla in suferinta trebuie sa-i gaseasca sensul pozitiv, acela de a creste spiritual prin ea. Trebuie sa vada in ea un mijloc pedagogic al purtarii de grija a lui Dumnezeu de a spori in viata duhovniceasca. Sfantul Grigorie Palama spune ca dupa cum plantele trebuie sa sufere toate incercarile aduse de schimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sa rabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire. Asadar, sa nu ne revoltam atunci cand suntem in suferinta. Sa o rabdam cu credinta si sa fim siguri ca atunci cand va fi momentul potrivit, Dumnezeu o va ridica de la noi. Parintele Arsenie Papacioc ne indeamna sa nu fugim de crucea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru ca s-ar putea sa dam peste altele si mai grele. Deci, rabdare in orice suferinta.
Daca vorbim de rabdare, nu putem sa trecem cu vederea ca lumea in care traim este o lume plina de ceasuri: la masina, la mana, la telefonul mobil, la calculator etc. Uitati-va la un om care este in situatia de a astepta pe cineva: fie se uita permanent la ceas, fie il suna. Este chipul omului lipsit de rabdare, nu mai poate astepta cateva minute.
E o lume care se straduieste sa aiba parte de mai mult timp. Dar nu timpul, ceea ce trece trebuie sa cautam, ci vesnicia. Flamandul de timp, este cel care judeca in teremeni cantitativi, nu mai distinge nuanta, cea care marcheaza diferenta. Este asemeni celui infometat, omul care nu mai cauta sa intalneasca aroma alimentului, cea care il diferentiaza de celelalte alimente, ci cauta sa manance orice si cat mai mult. Asa ca nu e de mirare ca vedem oameni care se uita in biserica la ceas sau indragostiti care nu sunt capabili sa se sustraga presiunii timpului si se mai uita in timpul intlalnirii din cand in cand la ceas.
Sunt multe alte situatii in care ne aratam lipsiti de rabdare. Nu voi incerca sa prezint mai multe chipuri de oameni nerabdatori, ci doar sa atrag atentia asupra a ceea ce spun Sfintii Parinti: „Dupa cum ii este imposibil omului care a murit sa paseasca, tot astfel este imposibil ca cel lipsit de rabdare sa se mantuiasca”. Nu va plangeti ca Dumnezeu nu va intareste, caci El se daruieste oamenilor dupa setea lor, dupa cum afirma un parinte. Unora care nu pot bea mai mult, le da doar o picatura. Dar El ar dori sa le dea mari intregi, asa incat, la randul lor, crestinii sa potoleasca setea lumii”.
Adrian Cocosila
susa: crestinortodox.ro
