Manastirea Sfantul Patapie – Loutraki

Manastirea Sfantul Patapie – Agios Patapios, Osios Patapios – este o manastire ortodoxa, cu obste de maici, asezata la doar 14 kilometri distanta de localitatea Loutraki, Grecia, la o altitudine de 700 de metri, in Muntii Geraneia. Manastirea Sfantul Patapie apartine Bisericii Greciei, din punct de vedere jurisdictional ea fiind localizata in Mitropolia de Corint.

Manastirea se afla asezata pe inaltimile din jurul Corintului. Moastele facatoare de minuni ale Cuviosului Patapie sunt asezate intr-una din grotele din incinta manastirii. In grota alaturata celei care adaposteste moastele este cea in care a vietuit si s-a nevoit sfantul ocrotitor al locului. Cuviosul Patapie este cunoscut ca unul dintre sfintii tamaduitori de cancer.

Manastirea Sfantul Patapie din Loutraki – scurt istoric

Manastirea din Loutraki, inchinata Sfantului Patapie din Teba Egiptului, praznuit la dara de 8 decembrie, a fost intemeiata in anul 1952, la dorinta Parintelui Nectarios Kyriakos. Binecuvantarea de zidire a fost data de catre Procopie, mitropolitul de Corint, ca loc alegandu-se pestera care pastreaza Moastele Sfantului Patapie si imprejurimile acesteia.

Sfintele sale Moaste au fost gasite in aceasta pestera in anul 1904, de catre Parintele Constantine Sosanis. Acestea au fost gasite sub un acoperis de tigle si frunze, facut pentru a fi protejate de umezela pesterii. Ele raspandeau un miros placut. Peste ele era asezat un sul de hartie, cu numele Sfantului Patapie, o cruce mare de lemn si mai multe monede bizantine.

Astazi, in pestera sfantului exista deja o micuta biserica si o sacristie, ambele sapate in stanca muntelui. Aceasta pestera se afla in partea nord-vestica a bisericii centrala a manastirii. Sfintele Moaste sunt pastrate intr-o racla de lemn, frumos sculptata, in adancimea pesterii.

In interiorul pesterii se pastreaza inca o serie de minunate fresce bizantine din secolul al XIII-lea. In cadrul celor pastrate pana astazi se numara cele ce ii infatiseaza pe: Sfantul Patapie – Osios Patapios, Sfanta Rabdare – Osia Ypomoni si Sfantul Nikon Metaniote – Osios Nikonas.

Odata intemeiata manastirea, Sora Patapia a fost numita stareta, alaturi de Parintele Nectarios Kyriakos, drept parinte spirtitual pentru toata obstea. Astazi, obstea manastirii de pe inaltimele Corintului numara cam 40 de maici, fiecare vietuind in chilia ei, in rugaciune si nevointa.

Biserica centrala a manastirii este inchinata Maicii Domnului. In aceasta biserica se mai pastreaza, spre bucuria maicilor si a pelerinilor, capul Sfintei Ipomoni – mama imparatului Constantin Paleologul, ultimul imparat bizantin – si o parte din Moastele Sfantului Nikon.

Sfantul Cuvios Patapie – 8 decembrie

Sfantul Cuvios Patapie era de loc din Teba Egiptului. El a trait in secolele IV-V. Alegand viata calugarească, a urmat lui Hristos si s-a nevoit multi ani in pustiu. Apoi a venit la Constantinopol, unde a facut foarte multe minuni: a dat orbilor vedere, a vindecat, ungand cu untdelemn sfintit pe idropici, a izgonit demoni, a vindecat cancerul.

Crescand numarul ucenicilor, in jurul Sfantului Patapie, acesta a zidit o manastire: Manastirea Egiptenilor. In aceasta manastire a si murit sfantul, dandu-si sufletul in mainile lui Hristos. Un prieten de-al sau, Sfantul Varas a mutat sfintele sale Moaste in manastirea sa: Manastirea Sfantului Ioan al Pietrei (Agios Ioannis Petras), care se afla sub protectia familiei imperiale din Constantinopol, familia Paleologilor.

Odata cu Cucerirea Constantinopolului, Aggelis Notaras, o ruda a imparatului, cu scopul de a feri Sfintele Moaste ale Sfantului Patapie de necredinta otomana, le-a luat din biserica si le-a ascuns intr-o pestera din Muntii Geraneia, in nordul Greciei. Aceasta pestera a fost descoperita, din randuiala lui Dumnezeu, in anul 1904.

Sfantul Cuvios Patapie – mare facator de minuni

1. O femeie oarecare avea o vatamare nevindecata (cancer) la pieptul sau si acum, deznadajduita fiind de doctori si inmultindu-se cumplita ei durere, a venit la Cuviosul Patapie si cazand la picioarele lui, cu multa tanguire si rugaminte, cerea tamaduire. Iar sfantul insemnand rana cu semnul Crucii, indata a vindecat-o.

2. Un tanar oarecare patimea cumplit, fiind muncit de un diavol care il izgonea prin munti si prin pustietati, trantindu-l in foc si in apa ca sa-l piarda, aruncandu-l de pe inaltimile muntilor in prapastiile vailor, batand si sfaramand tot trupul lui, incat acum l-ar fi pierdut pe el, de nu ar fi pazit Dumnezeu zidirea Sa de pierderea cea desavarsita; caci El infraneaza toata puterea vrajmasului cea cu totul inrautatita.

Odata ducandu-l diavolul pe tanarul acela spre tarmurile marii, cu mare pornire, pentru ca sa-l arunce in noian si sa-l inece, a intalnit in drum pe Cuviosul Patapie, care, prin porunca lui Dumnezeu, iesea din coliba sa ca sa libereze faptura cea zidita dupa chipul Lui, din robia vrajmasului. Iar diavolul, vazand de departe pe fericitul, a inceput a se apropia catre dansul sarind, intorcandu-si ochii, spumegand, scrisnind din dinti si ingrozindu-l cu ucidere; apoi, apropiindu-se de Sfantul Patapie, a strigat:

„O, nevoie! O, primejdie, ce este aceasta? Si aici iarasi este omul acesta? Ce voi face, unde ma voi duce, unde voi mai vietui de acum, mult ostenindu-ma si abia aflandu-mi locasul acesta? Iata acum cu nevoie ma izgoneste dintr-insul; cu adevarat infricosat esti Nazarineanule, cu adevarat infricosat si pretutindeni peste toti este stapanirea Ta. Deci unde ma voi duce, ori in pustie, ori in cetate, sau unde Tu nu esti de fata, ca numai cu semnul Crucii si prin numele Tau ma izgonesti; caci sunt biruit si izgonit.”

Acestea zicand necuratul, arunca pe tanarul in sus. Iar facatorul de minuni Patapie, facand semnul Crucii cu mana in vazduh, a certat duhul, zicand: „Iesi, duh necurat, iesi, du-te departe in pustie! Hristos iti porunceste aceasta prin mine, a carui putere chiar si nevrand ai marturisit-o.” Acestea zicand sfantul, diavolul a aruncat pe tanar la pamant si a iesit dintr-insul pe gura ca un fum. Iar tanarul, viindu-si in simtiri, plangea de bucurie si multumea mai intai lui Dumnezeu, apoi si Cuviosului Patapie, pentru izbavirea sa de duhul cel necurat.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro