Taina suferintei versus cerbicie, orgolii si necredinta
Nu ne vindecăm, nu ne izbăvim pentru că lucrăm potrivnic voii lui Dumnezeu. Avem înțelegeri greșite, comportamente deviate, cerbicii de tot felul și deși mărturisim că vrem să ne vindecăm, nu facem ceea ce trebuie în sensul adevărat, în duhul patristic ortodox. Ne văităm, căutăm sprijin la oameni, ne agățăm de tot felul de himere dar cu nici-un chip nu vrem să luăm medicamentul amar al deșertării de sine, al părăsirii patimilor, al luptei lăuntrice. Deși suntem încorsetați de necazuri, de tot felul de suferințe, totuși nu renunțăm la orgolii, mândrii, trufii și îndreptățiri de sine. Cu sinceritate și la rece socotind aceasta este o nebunie. Boala, suferința, neîmplinirea dorințelor este o pedagogie a lui Dumnezeu cu omul răzvrătit, și îngăduie aceste chinuri ca pe o școală a vieții până omul se smerește și strigă la Dânsul și pune început bun. Dumnezeu aceasta vrea de la noi, să ne schimbăm în bine și de aceea ne ajută prin Taina Suferinței. Părintele Simeon Kraiopoulos spunea enoriașilor în Biserică acestea:
Ne îndreptăm pe noi înșine!?!?!
De aceea, vă rog fraților! Cu ce înțeles spun ,,vă rog”? Vezi pe cineva că suferă, că geme de durere și, în timp ce-i dai să ia medicamentul care-i va ușura suferința, care-l va vindeca, acesta pare să nu înțeleagă și face fel de fel de gesturi de împotrivire.
De aceea îl rogi: ,,Te rog, ia această pastilă, ia acest sirop, fă această injecție!” Cu acest sens folosind expresia ,,te rog”.
Îi vezi pe oameni că suferă, că sunt deznădăjduiți, că-și pierd nădejdea că se mai poate întâmpla ceva în sufletul lor?
Tu știi că ceea ce doresc din răsputeri poate să se împlinească, că Dumnezeu poate să le dăruiască ce vor, este suficient să aibă o atitudine potrivită, este suficient să creadă, să-și convingă inima lor.
De aceea îi rogi să facă ceea ce trebuie. În acest sens spun: ,,vă rog”. Cu acest înțeles vă rog, frații mei, să nu ne nedreptățim pe noi înșine.
Nu este corect să ne facem că nu știm, că nu înțelegem.
Am auzit multe despre această temă, cunoaștem multe, ne rămâne doar să ne deschidem sufletul înaintea lui Dumnezeu, să i-L predăm în fapt, să ne dăruim Acestuia și să-L asigurăm de credința și de certitudinea noastră, despre care am vorbit.
Nu-mi vine greu să spun că în nici o situație nu se va rușina cel ce s-a încredințat în acest fel.
Așa cum spune și Apostolul Pavel: ,,Nădejdea nu rușinează”.
Dacă nădăjduiești, dacă mergi așa spre Dumnezeu nu se poate să fii rușinat, adică să ajungi să zici: ,,Eu am nădăjduit și am crezut că se va întâmpla ceva, dar nu s-a schimbat nimic!” Este exclus.
Dacă nădăjduiești, această speranță nu te va rușina. Când crezi, credința ta nu te va minți și minunea se va întâmpla.
Când va fi, cum se întâmpla, este treaba lui Dumnezeu!
Ceea ce vrea El de la noi este să credem și să ne întărim în inima noastră, ca și cum s-ar fi întâmplat și să plecăm din Biserică, de la Sfintele Taine, de la slujbe, ca și cum vindecarea a avut loc.
Aceasta este voia lui Dumnezu!!!
Frații mei, nădăjduiesc că toți am înțeles și vom crede astfel, cu această credință vom rămâne restul slujbei și cu acestă convingere vom pleca din Biserică.
Taina Suferinței – Arh. Simeon Kraiopoulos – Editura Bizantină 2007
sursa: catehetica.ro
