Fumatul, patima de necinste

Fumatul este un pacat, o patima de necinste. Fumatul si tigarile ne afecteaza pe toti, indiferent de modul in care fumam (activ sau pasiv). Cand libertatea unui om este incalcata, lucrurile trebuie luate foarte in serios: in momentul in care fumatorul nu mai poate renunta la tigari, libertatea ii este complet anulata, robia luandu-i locul; in momentul in care un nefumator inhaleaza fumul de tutun din jurul sau, libertatea ii este incalcata de cel care fumeaza.

Din dragoste de Dumnezeu, de aproapele si de el insusi, fiecare crestin este dator sa marturiseasca neincetat ca tigarile si viata in Hristos sunt doua lucruri incompatibile. Cand insa fumatul a ajuns sa fie vazut drept ceva firesc, o astfel de marturisire are toate sansele sa fie luata in ras. Chiar si asa, lumina cunostintei nu trebuie asezata sub obroc, ci pusa in sfestnic, spre a lumina tuturor.

Dependenta de tutun (nicotina), desi este la fel de periculoasa ca si cea de heroina, a ajuns atat de raspandita, incat majoritatea oamenilor nici macar nu mai cugeta asupra cauzelor si a urmarilor ei asupra trupului si a sufletului. Se stie ca, dupa alcool, nicotina creeaza cel mai mare numar de dependenti, cei mai multi dintre ei fumand pana la moarte.

Fumatul dauneaza grav sanatatii !

Faptul ca inhalarea fumului de tutun este un lucru care dauneaza grav sanatatii este stiut de toata lumea, mai ales de cand acest mesaj a ajuns sa fie mentionat pe fiecare pachet de tigari. Datorita riscului inalt de dependenta pe care il implica fumatul, companiile producatoare de tigari au acceptat usor obligatia de a inscriptiona pe pachete mesaje precum: „Tutunul dauneaza grav sanatatii”, „Fumatul cauzeaza cancer”, „Fumatul in timpul sarcinii este periculos pentru copii”. Dependenta de nicotina este insa atat de periculoasa, incat numarul fumatorilor creste anual.

Daca fumatorul ar gasi in el puterea de a intelege starea de cadere in care se afla, chiar si numai enumerarea pierderilor fizice (peste 25 de boli mortale) ar fi indeajuns spre a-l face sa nu se mai atinga vreodata de o tigara. Inmultirea medicamentelor si a farmaciilor l-au facut insa pe omul contemporan foarte neatent la starea lui de sanatate, pentru orice durere existand astazi solutii cu „efect rapid”.

Fumul de tigara contine in jur de patru mii de substante, dintre care, cateva zeci sunt deosebit de nocive. Deoarece peste doua treimi din fumul emanat de o tigara trece in mediul ambient, nefumatorii ajung, fara voia lor, sa fumeze in mod pasiv. Fumatul pasiv, in locuri publice sau acasa, este si el deosebit de daunator sanatatii. Pentru aceasta, daca fumatorul are „libertatea” sa fumeze, nefumatorul ar trebui sa aiba libertatea sa nu fumeze.

Dependenta de tutun este pe cale sa devina principala cauza de mortalitate din lume, rata mortalitatii in randul fumatorilor fiind de aproape trei ori mai mare decat la nefumatori. Astfel, potrivit unor studii coordonate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, aproximativ 3,5 milioane de oameni mor anual din pricina fumatului, iar, pana in anul 2020, numarul deceselor cauzate de tutun va atinge 10 milioane de oameni anual.

De ce fumatul este un pacat grav ?

Fumatul este un pacat pentru ca este o sinucidere lenta. Treptat si in mod constient, fumatorii isi distrug sanatatea trupului, ajung robi unei patimi de necinste si se pogoara in iad de vii, mai inainte de vreme, fara sa se pocaiasca pentru acest lucru. Sfantul Apostol Pavel spune ca „nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste”(Efeseni 5, 29), insa acest lucru nu este valabil si in cazul fumatorilor, care nu isi ingrijesc trupul, ci si-l urasc. Ar fi potrivit poate ca, celor care mor din pricina unor boli cauzate de consumul de tutun, sa li se acorde, de catre Biserica, aceeasi randuiala a inmormantarii care se acorda sinucigasilor.

Fumatul este un pacat pentru ca batjocoreste faptura mainilor lui Dumnezeu, pe care Acesta o a rascumparat din ghearele mortii cu pret de Sange, prin jertfa de pe Cruce: „Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu, in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 19-20). „Nu stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templu lui Dumnezeu care sunteti voi” (1 Corinteni 3, 15-17).

Fumatul este un pacat pentru ca duce la orbire sufleteasca. Un om care cunoaste urmarile fumatului asupra sanatatii si care isi da seama de faptul ca tutunul nu are il el nimic bun, insa nu se poate lasa de fumat, arata tocmai irationalitatea acestei patimi de necinste. Astfel, fumatorul este afectat in intreaga lui structura sufleteasca (ratiune, vointa si sentiment): Unde este ratiunea fumatorului, cand acesta declara ca stie bolile cauzate de tutun si ca isi da seama ca fumatul nu il ajuta cu nimic? Unde este vointa fumatorului, cand acesta nu se poate lasa de fumat? Unde este sensibilitatea lui, cand stie ca fumatul ii scurteaza in mod cert viata petrecuta langa cei dragi?

Fumatul este un pacat pentru ca se risipesc intr-un mod nesanatos multi bani. Daca banii sunt o rasplata a lui Dumnezeu pentru munca savarsita de om, risipirea irationala a acestora este totuna cu batjocorirea lui Dumnezeu, care asteapta de la noi fapte bune si milostenii, iar nu fapte daunatoare trupului si sufletului. In aceasta privinta, gasim scris: „Pentru ce folositi argintii vostri pentru un lucru care nu va hraneste si castigul muncii voastre pentru ceva ce nu va satura?” (Isaia 55, 2).

Fumatul dauneaza grav mantuirii !

Ca si crestini, nu putem accepta ceva ce Dumnezeu nu accepta. Din dragoste de Dumnezeu, de aproapele si de noi insine, suntem datori sa marturisim neincetat ca tigarile si viata in Hristos sunt doua lucruri incompatibile. Cand fumatorul isi imbolnaveste trupul (boli) si sufletul (vointa), este evident ca Dumnezeu nu bincuvinteaza fumatul.

Cand ajungi sa iubesti un om (ruda, prieten), nu-l mai poti lasa pe acela sa faca ce vrea, atata timp cat el vrea ceva daunator. Mai mult, iubirea implica jertfa, iar un om care iubeste trebuie sa aiba puterea de a se jertfi pe sine pentru cel iubit. Astfel, fie din iubire pentru cel de aproape, fie din iubirea de Dumnezeu, fumatorul trebuie sa jertfeasca fara mila pofta irationala de tutun.

Fumatorul trebuie sa accepte ca nu poate renunta de unul singur la fumat, prietenia stransa cu persoane care nu fumeaza ajutand mult in aceasta privinta. Cand fumatorul isi marturiseste deschis dorinta de a se lasa de fumat, toti cei de langa el trebuie sa-l inconjoare cu multa dragoste si sa-l sprijine dupa putere; „De maine, ma las de fumat” trebuie inlocuit cu „De azi, ma las de fumat”; este nevoie de rugaciune si de activitate fizica, timpul liber fiind recomandat a-l petrece in compania unor nefumatori.

Cand dependenta de tutun se instaleaza intr-un mod violent, este recomandata psihoterapia de specialitate, intr-un grup de suport. Intr-un asemenea loc, adesea fiind prezent si un preot duhovnic indrumator, se urmareste in primul rand o crestere a motivatiei fumatorului pentru schimbare; increderea acestuia in puterea grupului si in procesul de recuperare, precum si marturia unor fosti dependenti de tutun, ajuta mult in renuntarea la fumat.

Cel mai bun „grup de suport” ramane insa tot Biserica, unde Hristos nu il lasa singur in fata luptei cu o patima (dependenta) pe „omul cazut intre talhari”, ci il intareste pe acesta pana ce se face biruitor asupra patimii sale. Cand vointa fumatorului nu mai are putere, numai Dumnezeu o mai poate intari din nou, prin harul Sau cel tamaduitor, despre care spune: „Iata, v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpii si peste toata puterea vrajmasului, si nimic nu va va vatama” (Luca 10, 19). Acesta este insa pasul cel mai greu pe care il fac dependentii de tutun, anume sa-si lase puterea si vointa bolnava in grija lui Dumnezeu, intr-o lupta personala zilnica.

La judecata, vom da seama pentru fiecare om care a ajuns sa fumeze din cauza noastra, precum si pentru fiecare om pe care nu l-am ajutat sa nu mai fumeze, putand face acest lucru. Judecand un fumator si nedurandu-ne inima pentru eliberarea lui din robia duhului necurat al fumatului, ne facem ucigasi de aproapele. Numai rugaciunea pentru fumatorul de langa noi ne va putea scapa de aspra judecata a Iubitorului de oameni, cand ne va vere socoteaza despre ce am facut pentru acela.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro