Bătălia pentru Spania: ibericii au nevoie de peste 300 de miliarde de euro. Şi nu prea au de unde-i lua

Criza este cuvântul-cheie în Madrid: criza de lichidităţi, criza datoriei, criză bancară, criză de încredere, criza locurilor de muncă. Spania, ultimul copil-problemă al zonei euro, le are pe toate, scrie Reuters.

Pe măsură ce problemele se adună, administraţia primului-ministru Mariano Rajoy se simte sub asediu. Oficialii nervoşi sunt reticenţi în a vorbi direct din cauza fricii că alunecă în declaraţii. Autorităţile se contrazic între ele. Planurile continuă să se schimbe. Iar pieţele financiare se clatină sub incertitidini. Perspectivele sumbre sunt palpabile pe coridoarele ministerelor.

Ultima gafă: după săptămâni întregi de insistenţe că sectorul bancar e stabil şi capitalizat, miniştrii au anunţat vinerea trecută că Bankia – una dintre cele mai mari bănci din ţară – are o gaură de 19 miliarde de euro în conturi. Încă nu au anunţat de unde au de gând să facă rost de bani, mai ales că Financial Times scria că Banca Centrală Europeană (BCE) a respins planurile Spaniei de a recapitaliza Bankia. Statul iberic dorea ca să emită obligaţiuni suverane de 19 miliarde de euro (24 miliarde de dolari), pe care apoi să îi schimbe în numerar la operaţiunile de refinanţare pe trei luni ale BCE. Dar aceasta a respins planul pe motiv că s-ar încălca principiul potrivit căruia banca centrală nu poate finanţa guvernele.

Ulterior, oficialii spanioli au criticat virulent BCE pentru că nu intervine să limiteze creşterea costurilor cu finanţarea datoriei, care au ajuns la 7%, nivel ce a forţat Portugalia şi Grecia să ceară ajutor internaţional. Oficialii iberici au spus că „BCE intervine doar când o ţară e pe marginea prăpastiei”.

Efectul Bankia

Efectul dezvăluirilor despre Bankia a fost devastator, bursa de la Madrid încheind la minimul ultimilor 9 ani. Oficialii spun că străinii nu înţeleg că Spania şi-a crescut exporturile mai mult decât orice altă ţară europeană în ultimii trei ani, că a reformat piaţa muncii, şi-a scăzut costurile cu producţia şi a recunoscut problemele băncilor, care au creditat entuziaste o bulă imobiliară ce acum s-a spart.

Mai mult, guvernatorul băncii centrale a Spaniei, Miguel Angel Fernandez Ordonez, a anunţat că va demisiona pe 10 iunie, cu o lună înainte de expirarea mandatului, în timp ce autorităţile de la Madrid încearcă să restaureze credibilitatea instituţiei pe fondul celei mai grave crize bancare din istoria ţării. O analiză a Bloomberg de acum câteva zile arăta că băncile spaniole îşi maschează o mare parte din expunerea pe credite imobiliare neperformante şi continuă să finanţeze dezvoltatori imobiliari „zombi”, aflaţi în situaţie de insolvenţă, încercând să amâne constituirea provizioanelor.

Zombii imobiliari

Este dat ca exemplu Metrovacesa, odată cel mai mare dezvoltator imobiliar din Spania. Compania a avut o capitalizare 50 miliarde euro, însă a fost preluată în 2009 de creditori după ce acţionarii nu au mai putut face faţă datoriilor. Bancile Santander, BBVA, Banco Espanola de Credito, Banco Popular, Banco Sabadell şi Bankia au şters datorii de 2,2 miliarde euro din contul familiei Sanahuja, cei mai mari acţionari ai Metrovacesa, care au cedat în schimb 55% din acţiunile dezvoltatorului. Metrovacesa a acumulat pierderi de 1,8 miliarde euro din 2008 şi are datorii de 5,1 miliarde euro, în timp ce activele companiei sunt evaluate la numai 3,9 miliarde euro. Capitalizarea firmei e acum de doar 375,5 milioane euro…

Potrivit datelor ministerului spaniol al Economiei, 184 miliarde euro din creditele şi activele legate de dezvoltatori imobiliari ale sectorului bancar spaniol sunt „problematice”, iar restul de 123 miliarde euro ar fi performante. Dacă Spania ar urma modelul Irlandei, trecând la nerecuperabile creditele către dezvoltatorii imobiliari eşuaţi, băncile spaniole ar avea nevoie în cel mai bun caz de recapitalizări de 8,9 miliarde euro, iar în cel mai rău caz de 76,5 miliarde euro, potrivit estimărilor Nomura. Santander şi BBVA, cei mai mari creditori din ţară, au fost retrogradaţi recent de agenţia de rating Moody’s, împreună cu alte 14 instituţii de credit spaniole, fix din cauza recesiunii şi a creditelor imobiliare.

Catalonia are nevoie de ajutor

Pe plan financiar, situaţia nu stă deloc mai bine. Vinerea trecută Catalonia, cea mai bogată regiune autonomă a Spaniei, anunţa că are nevoie de sprijin financiar din partea guvernului de la Madrid, întrucât a epuizat toate soluţiile pentru refinanţarea datoriilor din acest an.

„Nu ne interează cum o fac, dar trebuie să facem plăţile până la sfârşitul acestei luni. Economia nu se poate redresa dacă nu pot fi plătite facturile”, a declarat Artur Mas, şeful guvernului regional, citat de Reuters.

Catalonia reprezintă o cincime din economia Spaniei şi trebuie să refinanţeze în acest an datorii de peste 13 miliarde de euro, precum şi deficitul bugetar.

Reuters scrie anecdotic că taximetriştii vorbesc de „prima de risc” şi că termenul „la prima de riesgo” deschide toate buletinele de ştiri din Spania.

Ajutor limitat

Oficialii europeni încearcă să dea o mână de ajutor, dar doar simbolic, din moment ce Germania nu pare să se urnească. Comisia Europeană este gata să ofere Spaniei încă un an pentru reducerea deficitului bugetar la 3% din Produsul Intern Brut, dacă Madridul va prezenta un plan fiscal solid pentru 2013 şi 2014, anunţa ieri Oli Rehn, comisarul pentru Afaceri Economice şi Monetare.

Spania a avut anul trecut un deficit bugetar de 8,9% din PIB, ar trebui să ajungă la 5,3% în 2012 şi la 3% în 2013, aşa cum a convenit cu miniştrii de Finanţe din zona euro. Obiectivele sunt considerate însă prea optimiste. Spania trebuie să îşi refinanţeze în acest an datorii de 98 miliarde de euro şi să găsească alţi 52 miliarde de euro pentru a acoperi deficitul pe acest an.

O altă propunere o constituie obligaţia ca statele UE să îşi salveze reciproc băncile. Propunerea vine să integreze mai mult Uniunea, însă Germania ar putea fi nemulţumită de aceasta.

Spania vs Germania

Nemţii par din ce în ce mai decişi să nu mai dea bani pentru salvări de bănci şi guverne. În fond, Germania a fost ţara care s-a opus creşterii fondului european de salvare, s-a opus garantării tuturor depozitelor din UE, nu doreşte ca BCE să intervină mai mult pentru a scădea costurile de finanţare ale statelor şi a fost împotriva iniţierii de obligaţiuni comune.

În schimb, Berlinul predică austeritatea, invitând statele sudice ale UE să facă reforme structurale şi să-şi îmbunatăţească competitivitatea, să aibă disciplină în cheltuieli şi reduceri în cazul împrumuturilor.

Iar resentimentele au apărut deja la Madrid. „Statele care fac reforme trebuie să fie răsplătite, nu pedepsite”, declara pentru Reuters vicepremierul Soraya Saenz. „…nu este posibil să explici cetăţenilor că banii economisiţi prin austeritate sunt cheltuiţi pe dobânzile mai mari”, a mai spus oficialul.

Reprezentanţi de top ai statului murmură despre cum Uniunea Europeană de azi e constituită din „Uniunea Germană plus restul”, iar afaceriştii locali fac comparaţii despre dominaţia Germaniei asupra continentului european în cel de-Al Doilea Război Mondial.

Saenz spune că Merkel va face ceea ce trebuie pentru a salva a patra economie a zonei euro, mai ales că a ales să salveze Grecia, stat mult mai mic. Ba mai mult, Saenz s-a referit la banca centrala germană drept „talibanii de la Bundesbank” din cauza dedicării de a ţinti inflaţia când totul în jur se prăbuşeşte.

Francois Hollande, proaspăt ales preşedinte al Franţei, sprijină şi el politicile de stimulare a economiei în dauna celor de austeritate.

Business Insider sugera recent că statele din flancul sudic al UE ar trebui să se unească cu Franţa şi să ameninţe Germania că nu-şi mai plătesc datoriile către băncile nemţeşti pentru a obţine în final o uniune fiscală mult mai mare. Germania este cel mai mare beneficiar al formării euro deoarece dacă ar fi păstrat marca aceasta s-ar fi apreciat foarte mult. Practic, un euro slab a impulsionat puternic industria teutonă, Germania fiind acum cel mai mare exportator al lumii.

sursa: jurnalul.ro