PS Sebastian – predica la duminica a IV-a după Rusalii

Dreptmăritori creştini,

În pericopa evanghelică de astăzi se spune că într-o zi, pe când Mântuitorul Hristos intra în Capernaum, L-a întâmpinat un ofiţer roman – sutaş îl numeşte Evanghelia, adică un ofiţer care era comandantul a o sută de soldaţi –, şi acesta I-a zis: ,,Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit’’. Era ordonanţa lui personală, probabil. A cerut vindecarea pentru slujitorul său, iar Domnul i-a răspuns: ,,Venind, îl voi vindeca’’.

Sutaşul, însă, L-a surprins pe Hristos, şi ne surprinde şi pe noi pe toţi, cu un răspuns cât se poate de impresionant: ,,Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun unuia:Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.’’ Şi văzând Domnul logica aceasta simplă, dar justă, a sutaşului, S-a întors către ceilalţi şi le-a zis: ,,Adevărat grăiesc vouă: la nimeni, în Israel, n-am găsit atâta credinţă. Şi zic vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în împărăţia cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela’’.

Iubiţi credincioşi,

Nu multor oameni le-a adresat Hristos cuvinte frumoase ca cele din evanghelia de astăzi. Pe puţini i-a lăudat pentru credinţa lor, însă, sutaşul acesta ne impresionează cu atât mai mult, cu cât el nici nu făcea parte din rândurile poporului ales; nu era dintre iudeii care cunoşteau Legea. Era păgân, roman, şi, de aici şi impresia puternică pe care a produs-o tuturor. El venise în Ţara Sfântă ca şi cotropitor, pentru ca apoi să se lase cucerit el însuşi de credinţa celor cotropiţi, pentru că, citim în Sfânta Evanghelie că acesta nu doar îi admira pe evrei pentru credinţa lor, dar a devenit şi ,,ctitorul’’ sinagogii lor: ,,Iar ei, venind la Iisus, L-au rugat stăruitor, zicând: Vrednic este să-i faci lui aceasta, căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a zidit sinagoga’’ (Lc.7,4-5).

Ceea ce ne impresionează la sutaşul de astăzi este, în primul rând, rugăciunea pentru sluga sa. Câţi dintre noi putem pretinde că ne rugăm cu aceeaşi vrednicie, nu pentru aproapele, ci pentru cei din familia noastră măcar? Sutaşul de astăzi s-a rugat nu pentru unul dintre aceştia, ci pentru slujitorul lui!… Ce suflet mărinimos la acest păgân care îşi trata ordonanţa ca pe o persoană vrednică de a se ruga pentru ea!…

În al doilea rand, pornind de la faptul că Hristos a ascultat rugăciunea sutaşului şi i-a tămăduit bolnavul de acasă, suntem încurajaţi să credem că şi rugăciunile noastre de aici, de la biserică, pentru cei de acasă – fie că sunt ocupaţi peste măsură, fie că sunt bătrâni şi neputincioşi, fie că sunt bolnavi, ca slujitorul de astăzi – pot fi ascultate. Dacă Hristos a ascultat rugăciunea unui păgân, vindecând de la distanţă pe slujitorul lui, de ce am crede noi că ar putea rămâne neascultată rugăciunea noastră?

Ce altceva ne-a mai impresionat la ofiţerul de astăzi? Câţi dintre dumneavoastră, dacă aţi fi fost în locul lui şi aţi fi aflat că are de gând să vină Hristos în casa dumneavoastră, nu aţi fi ,,luptat’’ cu tot dinadinsul să-I fiţi gazdă, în loc să vă gândiţi la nevrednicia proprie? Domnul era gata să-i facă sutaşului cinstea de a veni în casa lui, iar acela, în loc să fie mândru de această onoare pe cale să i se facă, a arătat o uimitoare smerenie. Nu a dorit cinste, nu a căutat o astfel de faimă, ci a preferat mai degrabă să îmbrăţişeze smerenia, şi cu aceasta L-a ,,cucerit’’ pe Domnul.

Se ştia păgân, se ştia murdar, se ştia vinovat de multe, aşa cum suntem şi noi. A preferat, însă, cinstei şi onoarei de a-L avea pe Hristos oaspete în casa lui, smerenia de a se considera nevrednic să fie gazda lui Dumnezeu. Este motivul pentru care Hristos l-a lăudat astăzi pe sutaş ca pe puţini alţii. Şi încă ceva a mai fost: credinţa sa puternică, pentru că ,,i-a zis Iisus: Du-te, fie ţie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela’’. Auziţi ce credinţă! Pe cât de simplă, pe atât de puternică! De ce zic simplă? Pentru că el, potrivit formării sale militare, s-a gândit că lucrurile stau şi la Dumnezeu la fel de simplu ca în armată, şi de aceea a zis: ,,…zi numai cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia:Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: Fă aceasta, şi face.’’Aşa trebuie să fie şi la Dumnezeu, s-a gândit, simplu sutaşul. Dacă El este Stăpânul lumii, nu trebuie decât să poruncească şi se vor împlini toate întocmai.

Impresionantă credinţa puternică şi deloc sofisticată a acestui militar păgân, care le-a dat o lecţie teribilă iudeilor astăzi. De aceea, să învăţăm de la el:

Unu: Să ne rugăm, pentru că este de folos şi primeşte Dumnezeu rugăciunea noastră de aici de la biserică pentru cei care nu vin cu noi la rugăciune, dar pe care îi putem purta în minţile şi inimile noastre întocmai cum purta acest sutaş pe slujitorul său în inima şi în rugăciunea sa;

Doi: Să luăm exemplu de credinţă, pe cât de simplă pe atât de puternică, de la acest păgân care, necunoscând mai nimic despre Domnul, i-a intuit totuşi puterea, iar pentru faptul că a dovedit dragoste faţă de ,,casa’’ Sa, Dumnezeu i-a luminat duhul mai mult decât celor ,,aleşi’’;

Şi, trei: Să căutăm la smerenia lui şi să nu ne lăsăm nicicând biruiţi de mândrie ori de prea buna prerere despre noi înşine, de gândul că noi am fi ,,gazde bune’’ale lui Hristos, în loc să ne vedem slăbiciunile şi nimicnicia noastră.

Iată câte lucruri frumoase putem învăţa astăzi de la un păgân, dar de la un păgân care şi-a lipit inima de ,,casa’’ lui Dumnezeu şi a contribuit la construirea ei, aşa după cum fac şi astăzi o seamă de buni credincioşi, cărora Biserica noastră le este recunoscătoare şi se roagă pentru ei. Sutaşul de astăzi ne-a dat un exemplu teribil şi de rugăciune, şi de credinţă, şi de smerenie. De aceea, să ne ajute Bunul Dumnezeu să ne agonisim şi noi aceste virtuţi, dar să ne deprindem şi a iubi ,,casa’’ Domnului, adică biserica Sa, în care ne botezăm, ne cununăm şi în care trebuie să păstrăm legătura permanentă cu El prin spovedanie, prin Sfânta Împărtăşanie şi prin celelalte Taine sfinte ale Bisericii, Amin.

†SEBASTIAN

Episcopul Slatinei şi Romanaţilor