Adormirea Maicii Domnului sau „Pastele verii”

Sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului este considerata de mai multi teologi drept „Pastele verii”, fiind sarbatoarea cea mai cunoscuta in popor din acest anotimp si cea mai importanta din cele inchinate Nascatoarei de Dumnezeu. In aceasta zi, ortodocsii si romano-catolicii sarbatoresc atat moartea si ingroparea, cat si invierea si inaltarea la cer a Maicii Domnului.

Asemanarile dintre cele doua mari praznice imparatesti sunt exprimate in modul cel mai evident la nivel liturgic. In acest sens, Maica Domnului este singura dintre Sfintii Bisericii Ortodoxe care are o randuiala liturgica a punerii in mormant asemenea cu cea a Mantuitorului Iisus Hristos.

Credinciosii care participa la Slujba Vecerniei Adormirii Maicii Domnului retraiesc parca o noua Sambata Mare din Saptamana Patimilor. In biserica se canta imne precum Prohodul si Binecuvantarile Maicii Domnului, iar Epitaful Maicii Domnului este purtat in procesiune imprejurul locasului de cult.

Prohodul Maicii Domnului

In decursul timpului, in unele comunitati ortodoxe, slujba Adormirii Maicii Domnului a fost imbogatita cu o cantare deosebita, anume Prohodul Maicii Domnului. Nu intamplator randuiala acestei slujbe are ca model pe cea a Prohodului Mantuitorului, din Sambata Mare, ea reprezentand un mod aparte in care Biserica isi manifesta preacinstirea sau supravenerarea la adresa Nascatoarei de Dumnezeu.

Prohodul Maicii Domnului a fost alcatuit de Manuel din Corint la inceputul secolului al XVI-lea, dupa modelul Prohodului Mantuitorului, care se canta in Vinerea Mare. Generalizata mai ales in bisericile rusesti, a patruns si in spatiul romanesc, prin traducerea facuta, in 1820, de Ion Pralea.

Aceasta cantare este incadrata in slujba de priveghere, cantandu-se in trei stari, fiecare respecatand linia melodica traditionala. Legatura dintre Sambata Mare si Adormirea Maicii Domnului este pusa in evidenta de strofele Prohodului Maicii Domnului: „In mormant Viata/ Ai fost pus, Hristoase,/ Si-a vietii Maica-acum/ intra in mormant/ Si se muta la viata cea de sus”.

Initial, Prohodul Domnului era cantat in timpul Utreniei, luand locul Polieleului. De aici si practica de a intercala versete din Psalmul 118, inaintea fiecarei strofe.

Potrivit acestei randuieli, Epitaful Maicii Domnului este adus din Sfantul Altar in mijlocul Bisericii dupa „Dumnezeu este Domnul…”. Este asezat in mijlocul bisericii, find tamaiat de trei ori imprejur, impreuna cu iconostasul si credinciosii. Dupa fiecare stare este rostita ectenia mica, urmata de tamaierea Epitafului, a iconostasului si a multimii. La finalul starii a treia, preotul tamaiaza epitaful, iconostasul si oamenii, in timp ce strana canta Binecuvantarile Maicii Domnului, dupa modelul Binecuvantarilor Invierii ce se canta in Marea Sambata si la Utrenia dumnicala pe parcursul integului an. Utrenia Praznicului continua apoi in mod firesc. In timpul Doxologiei Mari preotul tamaiaza epitaful de trei ori, iar dupa ultimul „Sfinte Dumnezeule”, epitaful este luat si purtat in procesiune in jurul bisericii.

Cu vremea, randuiala cantarii Prohodului Maicii Domnului s-a mutat in cadrul Vecerniei Mari, dupa imnul Sfantului Simeon, „Acum libereaza…”. Exista insa si biserici unde unele slujba Prohodului Maicii Domnului este oficiata ca randuiala individuala, inaintea Vecerniei Mari. La sfarsit, se iese afara si se inconjoara biserica cu un epitaf pe care este reprezentata Adormirea Maicii Domnului. Epitaful este purtat in procesiune in acelasi fel ca si Epitaful Mantuitorului in Saptamana Mare, cu exceptia ca nu este asezat pe Sfanta Masa.

Procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului la Ierusalim

Procesiunea cu Epitaful Maicii Domnului a fost oficiata in Ierusalim inca din vechime. De aici s-a raspandit in Rusia si in celelalte tari ortodoxe. In Ierusalim, slujba este oficiata in timpul Vecerniei Adormirii Maicii Domnului. In unele biserici si manastiri din Rusia, aceasta este oficiata a treia zi dupa praznic.

Nicaieri nu este praznicul Adormirii Maicii Domnului sarbatorit cu o mai mare solemnitate ca in Ierusalim. In ajunul sarbatorii, o mare procesiune incepe la Patriarhia din Ierusalim continuand pe strazile inguste ale Orasului Vechi, inaintand incet catre Ghetsimani. Epitaful Adormirii Maicii Domnului se afla in fruntea procesiunii, formate din clerici, monahi, maici, si pelerini care ii urmeaza. Dupa aproximativ doua ore de mers procesiunea se incheie la biserica de aici, cu Slujba Prohodului.

Biserica Maronita pastreaza o traditie potrivit careia cea de-a treia Anafora a Apostolului Petru sau Sharrar ar fi fost initial compusa pentru si folosita la inmormantarea Maicii Domnului. Aceasta traditie s-a dezvoltat probabil deoarece in forma sa finala anaforaua contine douasprezece paragrafe, cate unul pentru fiecare Apostol prezent la inmormantarea Nascatoarei de Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului si bucuria pascala

Praznicul Adormirii Maicii Domnului sau „Pastele verii”, adevereste si intareste credinta noastra in invierea cea de obste. Invierea si Inaltarea Maicii Domnului la cer nu trebuie privite ca niste privilegii ale ei personale, deoarece, spre deosebire de Mantuitorul, nu a inviat prin propria sa putere, ci ea a fost dusa in Imparatia Cerurilor de catre ingeri. Mormantul si moartea nu au putut-o tine pe Maica Vietii, caci nu putea suferi stricaciunea cea care L-a nascut pe Fiul lui Dumnezeu.

Adormirea Maicii Domnului, desi este invaluita in tristete, ne face partasi mai ales bucuriei pascale, deoarece noi marturism ca Nascatoarea de Dumnezeu se afla acum in stare de inviere.

Radu Alexandru

sursa: crestinortodox.ro