A gandi e lucru mare, intrebarea-i salvatoare!

Viata este o calatorie, o carare pe care pasim cu totii, din pacate cei mai multi dintre noi au pierdut Calea indepartandu-se de la Adevar, si astfel ratacesc pe drumuri laturalnice. Destinatia tuturor ar trebui sa fie Imparatia Cerurilor, sederea in sanul lui Avraam.

Atunci cand te ratacesti, cea mai buna solutie pentru a te aseza din nou pe drumul cel corect, este sa intrebi. Sfintii Parinti spuneau: „Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca”, asa ca si in zilele noastre a gandi e lucru mare, dar intrebarea-i salvatoare!

Imi place sa cred ca inca mai gandim, caci de cele mai multe ori ne rusinam sa intrebam. Insa intrebarea este mantuitoare de cele mai multe ori, pentru ca denota dorinta de indreptare, stare de smerenie si sete de cunoastere. Nu-i intamplator ca prin dialog ne ajutam unul pe celalalt; sau mai bine zis, dam prilejul sa fim ajutati. Dar pentru a fi ziditor dialogul, trebuie sa lasam deoparte convingerile si sa discutam cu gandul ca poate fi folositor ceea ce vom auzi.

Omul mandru nu intreaba, este convins ca ceea ce stie si face este bine. Poate ca este bine pentru el, caci nu se pune in raport cu ceilalti din jurul lui. Daca nu putem discerne cum este atitudinea noastra fata de fratele, cel putin sa incepem prin a ne intreba daca este bine-placut Domnului ceea ce facem.

Si daca tot suntem la capitolul intrebari si stare de cunoastere, cati dintre noi astazi l-ar fi intrebat pe Mantuitorul: „Ce sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?”… Iertati ca indraznesc sa pun pe cei mai multi dintre noi in categoria bogatilor, dar chiar suntem! Nemultumirea este cea care ne impiedica sa vedem toate bogatiile avute, si-i pacat…

Of, Doamne!… Iubitii mei, din pacate suntem atat de impatimiti cu bucuriile acestea lumesti, incat am uitat de bucuria Raiului, a vietii celei vesnice. Dar, daca bucuria nasterii unui copil este atat de mare, cat de mare este bucuria intrarii in Rai? Daca frumusetea acestei creatii ne impresioaneaza de multe ori pana la lacrimi, cum vom varsa lacrimi de bucurie cand vom vedea frumusetea negraita a Imparatiei? Daca saracia in care traim o vedem ca bogatie si ne comportam ca regii, dar atunci cand ne vom ospata la Cina Mirelui Ceresc bucurandu-ne si primind daruri, caci si eu sunt mireasa Lui?

Urcusul este anevoios, dar si rasplata pe masura! Din pacate, nu numai ca ne-am indepartat de la Calea cea adevarata, ci ne-am oprit la „popasuri” materiale ce ne incatuseaza dorinta de a ne continua drumul. Ramanem nemiscati, daca nu chiar ne intoarcem; ne odihnim fara sa mai gandim si traim fara sa intrebam…

Acum aflandu-ne la acest popas duhovnicesc, ingaduiti-mi sa va spun o intamplare:

„Un om foarte bogat, dar dezamagit in viata, ajungand la o epuizare sufleteasca ce-l impiedica sa se bucure de cele avute, se hotaraste intr-o zi sa bata la usa unui duhovnic. Batranul calugar ii deschide usa si acesta cade la picioarele lui, parca lipsit de puteri incepe sa-si povesteasca toata viata. Agonia sa aiba, tristetea ca nu are cat isi doreste, povara celor avute si singuratea in care traieste…

Batranul il asculta si cand termina, il ridica indemnandu-l sa se aseze putin in fata ferestrei cu vederea spre un drum, si-l intreaba:

– Ce vezi prin acest geam?

– Oameni, raspunse surprins.

Dupa aceea il pune in fata unei oglinzi si-l intreba iarasi:

– Acum ce vezi?

– Acum vad… doar pe mine!!!

Iar batranul continua cu glas bland si iubitor:

– La fereastra avem un geam simplu, de aceea ai vazut alti oameni; iar bogatul incepe a se bucura. Pe cand oglinda care te arata numai pe tine, este din acelasi geam, dar in spate are o foita de argint. Acest argint este bogatia pe care ai folosit-o in mod egoist si limitat numai pentru tine, te-a facut nefericit, ca n-ai putut sa vezi pe ceilalti oameni de langa tine. Nevazandu-I nu i-ai ajutat, nu i-ai bucurat, nu i-ai pretuit…”

Unul din suspinele lui Hristos pana astazi este dorinta pe care nu I-o implinim sa fim frati unul pentru celalalt. Sa-L intrebam cum sa ajutam, sa impartim cu bucurie si sa traim iubind…

Priveste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti!

Arhim. Siluan Visan

sursa: crestinortodox.ro