‘Oricine voieste sa vina dupa Mine’ …

Inceputul anului bisericesc este marcat de doua Sarbatori foarte mari: Nasterea Maicii Domnului si Inaltarea Sfintei Cruci. Amandoua sunt la fel de importante, transmit acelasi mesaj care ar putea fi numitorul comun: trebuie sarbatorite; gradul de diferentiere se face prin: nasterea noastra este acelasi lucru cu asumarea crucii? Sau dam importanta numai nasterii, uitand ca ar trebui sa urmam si Lui Hristos?

In tot zbuciumul acestei vieti si nevoia de decizie continua, un amanunt ramane ascuns de imprejurari: Dumnezeu ne respecta intru’ totul libertatea! „Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa si sa-mi urmeze Mie”. ( Marcu 8, 34)

Asumarea Crucii

Poate ca pentru cei mai multi dintre noi, a se lepada de sine si a urma lui Hristos, este o nebunie in zilele noastre. Nu putini sunt cei care sustin ca asumarea Crucii este contrar vietii. Insa Domnul nu a silit pe nimeni, de ce se simt deranjati de un lucru pe care nu vor sa si-l asume?

Exista doua amanunte pe care vreau sa le subliniez: „sa se lepede de sine” si „sa-si ia crucea sa”.

A ne lepada de noi insine inseamna „a ne lepada de fiinta inselatoare care s-a asezat peste noi in locul fiintei noastre daruite de Dumnezeu. Trebuie sa ne lepadam de legatura cu pamantul care a luat locul duhovnicescului, si de patimile care au luat locul faptelor bune. De frica slugarnica ce intuneca in noi dragostea de fii ai lui Dumnezeu, si de cartirea care ucide in noi duhul ascultarii de El”. (Sf. Nicolae Velimirovici)

Obisnuinta devine cea de-a doua fire si este cel mai greu de invins, caci creste proportional cu varsta si delasarea in voia patimilor. Si poate iarasi multi se vor revolta, spunand ca se simt liberi in aceasta viata obisnuita, in care dragoste exista numai pentru a-si satisface placerile; intrebati-i insa: de ce unui fumator ii este atat de greu sa se lase de fumat? Nu ar trebui sa se simta liber si cand nu fumeaza?… A trebuit sa se infiinteze clinici de specialitate ca sa ne invete sa invingem patimile (fumatul, bautul, drogurile, internetul)! Crezand ca suntem liberi…

Atentie si la acest mic amanunt: sa ne luam fiecare crucea lui si nu a lui Hristos!… Oare care-i mai grea? Nu ne-a cerut sa ne jertfim pentru ceilalti precum a facut-o El, ci sa primim cu bunavoie tot ceea ce la prima vedere ni se pare durere, dar in realitate este prilej de mantuire si traire a Evangheliei. Nu aceasta ne este chemarea? Am mai explicat ca nu este instrument de tortura Crucea, ci simbolul binecuvantarii!

A te lepada de sine si a-ti lua crucea ta, este luarea binecuvantarii ce vine prin ascultarea de El si nu de patimile mele; eliberarea din lanturile mortii si castigarea Vietii, prin lepadarea de ispita; trairea Adevarului in mijlocul minciunii ce ma inconjoara.

Nasterea noastra

Un eveniment ce este sarbatorit de toti oamenii, indiferent de culoare si religie, este data nasterii. Ne bucuram sarbatorind in fiecare an cu prietenii si colegii, fara sa realizam ca de fapt, cu fiecare lumanare adaugata in tortul facut, suntem cu un pas mai aproape de moarte. Dar, Slava Domnului! Ni s-a dat posibilitatea de a sarbatori bucurandu-ne de viata, avand prilejul de a ne mantui prin credinta, speranta, pocainta. Insa noi am respectat dreptul la viata a pruncului nenascut?…

Imi sangereaza inima ori de cate ori ma aflu la Proscomidie si-mi amintesc de sufletele acelor prunci ce nu li s-a dat o sansa de a trai viata aceasta, cu necazurile si bucuriile ei.

Sunt multi parintii care nu s-au putut lepada de sine si sa-si asume crucea cresterii unui copil, a fost mai usor sa taca precum un strigat ce se aude ca o soapta, decat sa dea glas unei bucurii de a trai…Cutremurator faptul ca atat de simplu decidem soarta unui suflet, fara sa ne gandim ca suntem datori sa traim, sa ne rugam, sa ne jertfim daca este nevoie. Suntem datori sa dam o sansa, caci si noua ni s-a dat …

Cineva l-a intrebat odata pe Pr. Porfirie cum de nu s-a descoperit antidotul cancerului, iar batranul a raspuns: „cel ce avea sa-l descopere a fost omorat!”, referindu-se la posibilitatea ca printre cei avortati a fost si descoperitorul medicamentului vindecator.

„Caci ce-i foloseste omului sa castige lumea intreaga, daca-si pierde sufletul? Sau ce ar putea sa dea omul in schimb pentru sufletul sau?” (Marcu 8, 36). Aici se vede ce pret are pentru Domnul sufletul omului… Sufletul tau, al meu, al fratelui au aceeasi valoare in fata Domnului, si-i mai mare decat bogatiile acestei lumi. Daca eu nu-L ajut sa ma mantuiasca, ce-I voi da in schimb daca-mi voi pierde sufletul?

Agonia Lui si astazi, este ca eu sa nu-mi pierd sufletul… Rugaciunea Lui catre Tatal Ceresc este sa ma ierte, si-I arata ranile Trupului Jertfit… Bucuria Lui este mantuirea mea… EU II URMEZ LUI?

Arhim. Siluan Visan

sursa: crestinortodox.ro