Violenta cotidiana si „Jocul de-a Moartea”

Violenta a ajuns cotidiana, ea neputand sa lipseasca parca din nici un contact interuman. Prin vorbe, prin gesturi si prin fapte, violenta este cultivata cu cerbicie de catre tot mai multi oameni. Precum vedem in jurul nostru, toate palierele societatii sunt infuzate de violenta, care isi dezvaluie cu darnicie modalitatile tot mai diverse de manifestare si roadele.

Violenta a ajuns sa fie considerata fireasca, precum in lumea animala, unde cel mai puternic il domina pe cel mai slab, insa se trece cu vederea faptul ca animalele nu sunt violente decat pentru a supravietui (nevoia de hrana), in timp ce omul nu se hraneste prin violenta, ci doar se autodistruge.

Mass-media constituie un adevarat „altar idolesc” al desfranarii si al violentei. Stirile prezinta aproape numai cazuri de violenta domestica (fizica si psihica), iar o serie intreaga de emisiuni-concurs pline de gesturi brutale si de acte violente, care provoaca starea de frica, constituie, pentru multi, un divertisment pe cinste. Intre timp, conflictele si violenta se strecoara in tot mai multe familii, in scoli tind sa devina un fenomen de masa, iar in trafic au devenit de multa vreme un lucru obisnuit, daca nu chiar firesc.

Violenta este adorata de mass-media

Atragerea cat mai multor consumatori de mass-media catre un anumit difuzor (post TV, post de radio, site de internet sau ziar) inseamna o crestere directa a profitului. Pentru a face acest lucru, aproape toti difuzorii de mass-media se folosesc de mijloacele cele mai fine de manipulare, luptand aprig unii cu ceilalti, pentru audienta si rating.

In primul rand, manipularea implica anularea vointei personale si a capacitatii de a discerne in mod liber asupra unui lucru, iar mai apoi, implica indreptarea dorintei catre lucrul dorit de cel care manipuleaza. Revenind la violenta, observam ca, prin tot soiul de mijloace de manipulare, s-a ajuns la credinta ca violenta nu poate sa nu existe in viata de zi cu zi, ea fiind normala, precum in lumea animala.

Fiecare neintelegere sau potential conflict creste si se dezvolta cu atat mai viguros cu cat redactiile de stiri, analizele si comentariile ulterioare sunt mai performante, din punct de vedere tehnic, si mai lipsite de prejudecati. Astfel, de cele mai multe ori, observam ca realitatea nu este suficienta, in mediul controlat in care se fabrica stirile cu si despre violenta, regizorul avand parca sarcina de a face „din tantar, armasar”.

Circuitul comercial al materialelor difuzate in mass-media are, de obicei, urmatorul traseu: un individ sau un grup de persoane se implica intr-un oarecare conflict; un profitor inregistreaza datele necesare si se prezinta de urgenta la un producator de stiri, caruia ii cere o suma de bani considerabila; acesta din urma, ia materialul cumparat si il prelucreaza „pe gustul publicului”, adica il modifica sau il exagereaza, dupa care il prezinta cumparatorului (publicului), care, adesea, plateste un pret serios pe un lucru de nimic.

Nu multi sunt cei ce scapa mecanismelor de manipulare. Fiind prea obositi sau indiferenti, multi oameni nu isi mai folosesc propriul discernamant, preferand sa reactioneze adesea precum li se dicteaza, atata timp cat lucrurile le sunt prezentate cu autoritate, sub forma de „concluzii” si „statistici”, de catre „specialisti” si „institute”.

Trecand cu vederea faptul ca nici o autoritate nu trebuie sa aiba puterea de a anula discernamantul personal, majoritatea celor care cad in plasa manipularii dau dovada de o lipsa reala de interes fata de propria viata, preferand o robie ce duce spre moarte.

„Jocul de-a Moartea”, un documentar care ne pune pe ganduri

„Le Jeu de la Mort”, adica „Jocul de-a Moartea”, este un film documentar franco-suedez, realizat de Christophe Nick si difuzat pentru prima data pe postul de televiziune francez „France 2”. Acest documentar a fost creat ca un comentariu social asupra efectului de umilire si a celui de supunere (ascultare orbeasca), ambele intalnite in emisiunile de tip „reality show”. Documentarul s-a concentrat pe concluziile unui experiment efectuat de socio-psihologul Stanley Milgram, dupa anul 1960, avand in vedere, in plus, popularitatea si influenta emisiunilor de tip „reality show” asupra publicului.

Intrebarea la care dorea sa gaseasca un raspuns Stanley Milgram se referea la disponibilitatea unor oameni perfect normali de a se inclina in fata unei autoritati si de a urma ordine evident inumane. Motivul care a stat la baza acestor experimente a fost cel de-al Doilea Razboi Mondial. De ce au existat atatia oameni care au savarsit tot felul de atrocitati, in lagarele naziste? A existat oare o eroare principiala de caracter, in cazul acestor oameni, sau exista anumite situatii in care oricine ar putea ajunge sa tortureze si sa ucida alti oameni?

Experimentul din cadrul documentarului a fost realizat sub umbra unei emisiuni numita „Zona Extrema”. Astfel, celor 80 de voluntari alesi li s-a oferit suma de 40 de euro pentru a lua parte, ca si concurenti, la o simulare a unei emisiuni in care urmau sa administreze socuri electrice unui actor deghizat in concurent, de fiecare data cand acesta raspundea gresit la intrebarile din concurs. Socurile electrice erau din ce in ce mai puternice, crescand cu cate 15 volti la fiecare greseala, pana la un final de 450 de volti, iar gazda emisiunii si publicul incurajau cu entuziasm fiecare pedeapsa. Cu fiecare pedeapsa primita, actorul mima o durere generala tot mai mare, tipand, iar in cele din urma, lesina sau murea. Nestiind ca victima care tipa este un actor, concurentii, initial destul de reticenti, cedau la insistenta prezentatorului si a publicului care, de asemenea, au crezut ca jocul a fost real. Doar 16 voluntari, din cei 80, au ales sa renunte la joc pe parcursul acestuia.

Scopul experimentului si al documentarului a fost acela de a arata modul in care puterea de manipulare a televiziunii ii poate impinge pe niste oameni de rand sa depaseasca cele mai scandaloase limite. Astfel, cand sunt manipulati, avand discernamantul paralizat, oamenii pot asculta de ordine dintre cele mai absurde, cat timp acestea vin de la o „autoritate”.

Discernamantul impiedica manipularea

Omul zilelor noastre poate fi manipulat atat de usor incat uita sa mai fie om, abandonandu-si puterea de a discerne intre bine si rau. Scopul prim al manipularii este de a anula discernamantul, avand in vedere ca acesta impiedica manipularea.

Revenind la violenta, este evident faptul ca ni se prezinta tot mai mult o lume in care violenta a devenit ingredient principal, alaturi de desfranare si consum. Filmele numite „de actiune” au rolul de a obisnui creierul cu imagini violente, stirile imbina fictiunea cu realitatea, coborand-o in jurul nostru, iar desenele animate nu-i lasa nici macar pe cei mici sa traiasca intr-o lume mai buna.

Manipularea prin televiziune ne conduce spre o nepasare crescanda fata de cei de langa noi. Sa fim constienti ca, daca nu luam apararea celor slabi, care nu se pot apara singuri, si daca nu atragem atentia celor care gresesc, nu suntem cu nimic mai buni decat ei. In acest sens, un intelept spunea: „Raul din lume nu se datoareaza atat celor rai, cat celor buni, care nu au facut nimic.”

Discernamantul este un dar exclusiv al harului, fiind rodul ascultarii si al implinirii cuvintelor lui Dumnezeu. Puterea de a discerne il pazeste mai intai pe cel ce o are, iar mai apoi pe ceilalti, care pot afla mai dinainte inselarile si capcanele din viata de zi cu zi. Pentru a dobandi acest mare dar, avem nevoie de pocainta, de dragoste si de smerenie. Calea e simpla: rugaciune cat mai multa, Spovedanie deasa si Impartasanie la vremea potrivita fiecaruia.

Violenta este manifestarea unui duh necurat care uraste dragostea, iertarea si smerenia. Impotriva oricari forme de violenta, sa intrupam cuvintele Mantuitorului: „Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru Celui din ceruri, ca El face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti” (Matei 5, 44-45).

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro