Nu te-ntrista, bucuria e Hristos!

Minunat sunt randuite pericopele evanghelice de catre Sfintii Parinti in timpul anului bisericesc, dar desi par a fi aceleasi, au o continuitate inspirata de Duhul Sfant. Important este mesajul mantuitor pe care incearca sa ni-l transmita Mantuitorul, astfel vom vedea ca de la Duminica „Bogatului nemilostiv si saracului Lazar” (trecerea la cele vesnice), intram in cele dinlauntru ale omului in Duminica cu „Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina” (ni se descopera gandul vietii acesteia pentru multi dintre noi) si intr-un sfarsit aflam cand bogatia devine greutate ce nu ne lasa sa ne ridicam la Cer in Duminica „Dregatorului bogat – pazirea poruncilor”, impasul in care ne vom afla cu totii daca nu vom reanaliza adevarul despre bogatie si Hristos.

„L-a intrebat un dregator, zicand: „Bunule Invatator, ce sa fac ca sa mostenesc viata de veci?” (Luca 18, 18). Putem si noi astazi, sa-L intrebam pe Bunul Invatator ce putem face spre a mosteni viata… Fara indoiala ne va raspunde si noua.

Ar fi bine ca toti sa avem aceeasi dorinta, insa important este sa ne cercetam sufletul pentru a ne decide care este cu adevarat motivul pentru care vrem sa traim vesnic. Spun asta pentru ca Sfintii Parinti au interpretat dorinta tanarului de a mosteni viata ca pe o incercare de a se putea bucura vesnic de bogatiile pe care le avea, de aceea „el, auzind acestea, s-a intristat, caci era foarte bogat” (a.c. 18, 23). Asadar, daca ma apropii de Hristos cu dorinta de a fi cu El vesnic, am mostenit viata; daca ma apropii de El cu dorinta de a pastra „averea” vietii acesteia, ma voi intrista si eu!

Dar, pana sa ajungem si noi la maturitatea duhovniceasca prin care sa ne imbogatim in Dumnezeu, sa aruncam o privire asupra poruncilor pe care le repeta Hristos – interesant faptul ca nu i se repeta cea mai importanta porunca, porunca poruncilor „sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau” …, probabil pentru faptul ca tanarul dregator doar tinea legea, nu ajunsese la plinirea ei- in fata tanarului dregator bogat: „sa nu preacurvesti, sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu marturisesti stramb, sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta” (a.c. 18, 20).

Stand stramb sa judecam drept cu luare-aminte:

Sa nu preacurvesti… „Inseamna: sufletul este inchinat lui Dumnezeu ca o mireasa Mirelui sau. Sufletul care petrece in dragostea avutiilor si a stralucirilor pamantesti, in desfatari trecatoare, preacurveste impotriva lui Dumnezeu, a Mirelui celui fara de moarte!”

Sa nu ucizi… „Inseamna: desfatarea peste masura a trupului intru bogatii si placeri ucide sufletul!”

Sa nu furi… „Inseamna: sa nu furi de la suflet ca sa dai trupului; sa nu furi timpul, grija si lucrarea ce se cuvin sufletului, si sa le dai trupului. Omul bogat intru cele dinafara este, indeobste, un nevoias launtric. Si de obicei – desi nu e lege – toate avutiile omului dinafara sunt jefuite de la omul dinlauntru: un trup gras este semnul unui suflet slab; podoaba falnica a trupului este semnul goliciunii sufletului; puterea dinafara, semnul neajutorarii dinauntru!”

Sa nu marturisesti stramb… „Inseamna: nu cumva sa indreptatesti iubirea de avutii in paguba sufletului tau, pentru ca aceasta nu este altceva decat rastalmacirea adevarului lui Dumnezeu, precum si marturie mincinoasa inaintea Lui si a cugetului tau!”

Sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta… ”inseamna: nu te cinsti numai pe tine, pentru ca-ti este spre pierzare aceasta; cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, prin care ai venit pe lume, ca in acest chip sa cinstesti pe Dumnezeu, de la Care toti ati venit, si tu si parintii tai!” (toate citatele sunt de la Sf. Nicolae Velimirovici)

Nu exista bucurie mai mare pentru parinti decat sa vada ca sunt cinstiti si iubiti de catre copiii lor! Iar daca i-au crescut in „porunca” dragostei, atunci vor fi si mai bucurosi sa vada ca a-i lor copii nu precurvesc, nu omoara, nu fura, nu minte, ci urmeaza exemplul parintilor. Oare bucuria Domnului nu-i si mai mare?… (intre noi fie vorba, nu-mi prea place termenul „porunca”, pentru ca simt cum Domnul ne sfatuieste ca pe copii, nu ne porunceste ca un stapan!)

Pentru ca ne aflam in perioada postului si cred ca toti ne infranam, as vrea sa nu uitam faptul ca postul nu este scopul vietii crestine, ci este mijlocul prin care invatam sa ne luptam cu patimile. Este ca un antrenament prin care trebuie sa trecem cu totii pentru a reusi in lupta. Nu poti invinge patima daca nu vei invata sa te infranezi, caci este foarte greu sa nu cazi in ispita trupului; sa nu-ti doresti ce nu ti se cuvine cautand modalitati prin care sa iei, nu sa dai; sa nu interpretezi Adevarul dupa cum iti este tie mai bine; sa nu-ti acuzi fratele de gresala ta, si astfel sa-l ucizi sufleteste; sa nu faci compromisuri in viata si astfel sa-ti pastrezi libertatea…

Dostoievski scria in romanul „Fratii Karamazov” ca: „Iadul poate fi descris prin trei cuvinte: mult prea tarziu!”.

Acum, cat nu este prea tarziu, sa ne rugam cu credinta: „Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere. Si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei Lui…” (Efeseni 1, 17- 18).

Arhim. Siluan Visan

sursa: crestinortodox.ro