Sfântul Nicolae în parohie
Sfinţii, în general, dar mai ales sfinţii milostivi, reflectă în ei lucrarea harului şi bunătatea lui Dumnezeu Cel preamilostiv, pentru că împlinesc în ei îndemnul Mântuitorului: „Fiţi milostivi precum şi Tatăl vostru este milostiv“ (Luca 6, 36) şi „face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi“ (Matei 5, 45).
Sfântul Nicolae este un chip al blândeţii şi al milosteniei, iar aceasta explică de ce este el iubit în mod aparte de credincioşi. Sfântul Nicolae este iubit mult de copii, pentru că sufletul curat de copil nu apreciază oamenii după ştiinţa lor, după rangul lor din societate, ori după averea deţinută, ci după bunătatea pe care o arată. Atât de mult îl iubesc copiii pe Sfântul Nicolae că, adesea, îl confundă cu Moş Crăciun. Totuşi, există o legătură duhovnicească între Moş Nicolae şi Moş Crăciun, pentru că sărbătoarea Sfântului Nicolae (6 decembrie) cade întotdeauna în Postul Crăciunului, în care ne pregătim pentru sfânta sărbătoare a Naşterii Domnului. Moş Crăciun, de asemenea, este personificarea bunătăţii lui Dumnezeu Preamilostivul, a lui Dumnezeu Tatăl, Care „aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). Tot la fel, şi pomul de Crăciun, care a fost preluat din alte tradiţii şi încreştinat, este plin de daruri, care simbolizează multele daruri ale lui Dumnezeu Tatăl, oferite lumii în Iisus Hristos.
Ca în fiecare an, după Sf. Liturghie, copiii prezenți au primit și s-au bucurat de darurile pregătite din dragostea credincioşilor parohiei.
Milostivirea lui Dumnezeu arătată prin sfinţi, bunătatea milostivă, smerită, lipsită de orgoliu, care nu ajută ca să umilească, ci ca să înalţe, care nu ajută ca să se afirme pe sine, ci să dăruiască bucurie celorlalţi, această bunătate a lui Moş Crăciun este anticipată în Moş Nicolae ca bunătate care vine de la Preamilostivul Dumnezeu.
Să ne rugăm Sfântului Nicolae şi să încercăm, prin cuvânt şi faptă, să fim milostivi asemenea lui, pentru că luăm cu noi în viaţa veşnică doar atât cât am dăruit altora. Ce am adunat doar pentru noi înşine nu are semnificaţie spirituală, ci doar valoare biologică şi economică. Însă, darurile pe care le facem altora, din iubire milostivă, devin lumină în sufletul nostru şi ne fac asemănători cu Dumnezeu Cel milostiv.
