Sarbatori fara colinde
In fiecare iarna, Sfantul Nicolae aduce cu sine si primele colinde, vestind din vreme marele praznic al intruparii Fiului lui Dumnezeu. Din mila lui Dumnezeu, colindele sunt inca pline de emotie si curatenie. Astfel, indiferent de schimbarile din jurul nostru, in fiecare an, primul colind aduce cu sine cate un zambet de bucurie.
Toata lumea vesteste venirea marelui praznic al Nasterii Domnului, colindand vecinatatea: preotii merg prin case cu icoana Nasterii Domnului, tinerii pornesc in cete si canta pe ulite de sat si scari de bloc, iar copiii se aduna cuminti in coruri.
Desi colindele rasuna pe toate drumurile, nu toti se pot bucura insa de ele. Nu ma gandesc acum atat la acele case in care bucuria marii sarbatori este umbrita de cate o suparare sau lipsa, cat mai ales la acele case in care bucuria marelui praznic este impiedicata de patimile cate unui om.
Bucuria nasterii dupa trup a Mantuitorului este mult urata de diavol, drept pentru care el se si straduieste ca in aceasta perioada sa tulbure cat mai multe case.
Prin inselare, diavolul cauta sa ne faca pe toti sa credem ca in aceasta perioada avem nevoie de mult mai multe lucruri decat in lunile trecute; aceste nevoi inchipuite, care incep inca din vremea postului, incetand abia dupa Boboteaza, ne pot impiedica sa ne bucuram dupa cuviinta de marele dar facut omului de catre Dumnezeu.
Daca pe unii ii suprara lipsa celor exterioare, pe altii ii supara lipsa celor interioare. Cei lipsiti de cele materiale pot fi mai usor mangaiati si ajutati, caci lipsurile lor se afla in camarile si portofelele noastre. Astfel, daca celor lipsiti de cele materiale li se pot face daruri dupa trebuinta, celor bolnavi li se poate mangaia intristarea, daruindu-le binevoitor din timpul nostru, iar celor batrani li se pot face servicii casnice, celor lipsiti de buna dispozitie a inimii insa nu li se pot face usor daruri satisfacatoare.
Daca celor lipsiti de auz, care nu se pot impartasi de frumusetea colindelor, Bunul Dumnezeu le poate bucura in taina inimile, mai mult chiar decat celor care aud, totusi celor cu inima inchisa si revoltati pe semenii lor parca nici macar El nu le poate darui suficiente daruri. Atat de liber este omul, incat Cel care are putere sa biruiasca surzenia trupului, nu are putere parca sa biruiasca surzenia inimii.
Sunt multe familii in care violenta cauta sa stinga bucuria colindelor, precum apa nu lasa nimic uscat in jurul ei. Astfel, cel violent, care ajunge sa nu se mai poata bucura de nimic, il uraste adesea pe cel odihnit de marea sarbatoare. Consider ca, alaturi de cei saraci, bolnavi si nevoiasi, se cade sa ii cautat si sa ii ajutam si pe cei din aceste familii, care nu au voie sa se bucure de frumusetea colindelor.
Cand slujbele sunt interzise, iar colindele sunt batjocorite, singura bucurie care mai ramane celui prigonit este una tainica, a inimii, asemanatoare cu a celor din inchisorile comuniste, care erau lipsiti nu numai de slujbe si colinde, ci si de alimente si haine. Pentru ca aceia ne-au aratat ca bucuria Nasterii Domnului nu poate fi oprita de nimic sa inunde inima celui credincios, se cade sa ii cautam pe cei prigoniti din jurul nostru si sa le fim aproape, mai ales in aceste zile sfinte.
Sa ne rugam din toata inima pentru linistea si mantuirea celor care sunt impiedicati sa isi manifeste bucuria, credinta si iubirea de Dumnezeu, prin ascultarea de colinde si participarea la sfintele slujbe.
Teodor Danalache
sursa: crestinortodox.ro
