Ajunarea, postul de o singura zi

Ajunul unei sarbatori este ziua imediat anterioara acesteia, in care credinciosii se pot pregati, prin post si rugaciune, pentru impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului. Ziua de ajunare este diferita fata de o zi de post din cursul anului bisericesc prin aceea ca, in aceasta zi, credinciosii postesc mai aspru.

Intr-o perioada in care posturile de mai multe zile pot fi mai greu de tinut, postul de o singura zi (ajunarea) este o intarire duhovniceasca de mare pret. Astfel, ajunarea nu trebuie limitata numai la ajunul sarbatorilor, ci ea trebuie sa fie folosita oridecate ori avem nevoie de sprijin duhovnicesc: inainte de un examen, intr-un necaz sau insotind o rugaciune de cerere staruitoare.

Ajunarea, postul de o singura zi

Ajunarea este postirea aspra pe durata unei singure zile, ori macar a unei jumatati de zi. Zilele de ajun sunt caracterizate de slujbe deosebite, precum: Ceasurile Imparatesti, Vecernia unita cu Litia sau slujba de Priveghere. Astfel, precum in zilele de ajun slujbe bisericesti se bucura de randuiele deosebite, tot asa, in aceste zile, postul se bucura si el de o pretuire mai mare, prin infranarea libera si dorita a credinciosilor de la toata hrana cea trupeasca.

Cel mai bun mod in care un credincios poate intampina un praznic imparatesc sau un sfant este acela de a posti si de a inmulti rugaciunea. Astfel, precum un atlet alearga sustinut pe durata intregii curse, insa la sfarsit se sileste din toate puterile, tot asa credinciosul, desi traieste sustinut o viata curata, mai inainte de un praznic bisericesc, el se sileste mai mult decat de obicei.

Ajunarea este deci un mod in care credinciosii arata lui Dumnezeu pretuirea pe care acestia o au fata de persoanele sfinte ce urmeaza a fi praznuite. Modul in care petrecem ziua anterioara unei sarbatori este raspunsul nostru la chemarea la Cina, pe care Dunmnezeu ne-o adreseaza fiecaruia, in parte. Daca pentru o petrecere lumeasca ne pregatim mai cu osardie, spalandu-ne si cautandu-ne haine alese, desi tot timpul ne spalam si ne imbracam curat, tot asa si credinciosul, desi posteste si se roaga tot timpul, in ajunul unei sarbatori, el inmulteste rugaciunea si postul, ajunand complet.

Postirea din ajunul unei sarbatori ne priveste atat ca invitati, precum am aratat mai sus, cat si ca gazde. Pregatirea unei sarbatori prin post seamana cu asteptarea in vizita a unei persoane de seama. Precum bine stim, atunci cand asteptam un musafir, facem ordine in casa, pregatim bucate ales si, apoi, asteptam in liniste sosirea aceluia. Postul este acea pregatire pe care o facem casei sufletului nostru, in vederea primirii harului Duhului Sfant sau a Mantuitorului, prin Taina Euharistiei.

Cele mai cunoscute zile de ajunare sunt cele care intampina Nasterea Domnulu, Botezul Domnului si Invierea Domnului. In aceste zile de ajunare, precum si in celelalte de peste an, postul este unul mai aspru decat de obicei, pana spre Ceasul al IX-lea sau pana la Vecernie credinciosii nemancand nimic, iar dupa aceasta, ei gustand doar mancare simpla (paine, apa, seminte, fructe).

Inca din primele secole, crestinii au inceput sa intampine marile sarbatori prin postire sau ajunare. Cu toate acestea, ajunarea (postul negru sau aspru) nu a fost randuita de Biserica sub forma de porunca, precum a facut cu zilele de miercuri si vineri sau cu cele patru mari posturi de peste an, ci a fost lasata in bunavointa fiecaruia. Astfel, in zilele de ajun, fiecare credincios posteste in functie de starea duhovniceasca si trupeasca pe care are si dupa masura darului lui Dumnezeu: post obisnuit, post aspru sau post desavarsit (ajunare).

Ajunand in ziua dinaintea unei sarbatori si spovedindu-se, credinciosul poate primi de la preot binecuvantarea de a se impartasi in ziua imediat urmatoare, la Sfanta Liturghie. Desi unii preoti cer credinciosilor sa posteasca cel putin trei zile, mai inainte de a primi Sfanta Euharistie, altii socotesc ca este suficienta si o singura zi de post mai aspru sau de ajunare.

Posturile randuite de Biserica pe durata unei singure zile sunt urmatoarele: zilele de miercuri si vineri; 5 ianuarie, ajunul Bobotezei; 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci; 29 august, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul. Putem ajuna insa mai inainte de fiecare sarbatoare lunara sau praznic imparatesc, inmultirea zilelor de post si a spovedaniilor fiind un semn al adevaratei trairi in Hristos si al intelegerii razboiului nevazut pe care il avem cu lumea (patimilor).

Cel mai frumos mod de a intampina o sarbatoare sau un sfant este deci acela de a ne pregati sufleteste si trupeste, prin rugaciune, postire (post obisnuit sau ajunare) si Spovedanie, in vederea unirii cu Mantuitorul Iisus Hristos, in Taina Euharistiei.

Rugaciune rostita de preot, mai inainte de inceperea unui post, pentru intelegerea rostului postirii si al intaririi in aceasta: „Dumnezeul nostru, nadejdea tuturor marginilor pamantului si a celor ce sunt pe mare, departe, Cel ce mai inainte ai intocmit, prin Legea Ta Veche si Noua aceste zile de post, la care ne-ai invrednicit sa ajungem acum, pe Tine Te laudam si Tie ne rugam: Intareste-ne cu puterea Ta, ca sa ne nevoim intru ele cu sarguinta, spre marirea numelui Tau celui sfant si spre iertarea pacatelor noastre, spre omorarea patimilor si spre biruinta asupra pacatului; ca impreuna cu Tine, rastignindu-ne si ingropandu-ne, sa ne ridicam din faptele cele moarte si sa petrecem cu bunaplacere inaintea Ta in toate zilele vietii noastre. Ca Tie se cuvine a ne milui si a ne mantui pe noi, Hristoase Dumnezeule si Tie slava inaltam, impreuna si Celui fara de inceput al Tau Parinte, si Preasfantului si bunului si de viata facatorului Tau Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro