Botezul Domnului în parohie

Noi, toţi, care ne-am aflat în biserică pentru a sărbători Botezul Domnului, suntem oameni botezaţi. În primele zile ale existenţei noastre pământeşti am fost aduşi la biserică şi, în momentul în care preotul ne-a scufundat în apa Botezului, s-a petrecut cu noi ceea ce s-a întâmplat cu Iisus în momentul în care Ioan L-a botezat în apa Iordanului: cerurile ni s-au deschis. Din acel moment, accesul în cer a fost posibil. Duhul Sfânt a coborât asupra noastră, nu în chip de porumbel ca asupra lui Iisus, ci într-o formă nevăzută, dar reală. Vocea Tatălui s-a făcut auzită şi pentru noi: „Acesta este Fiul meu preaiubit”. Prin Botez, Dumnezeu ne-a adoptat pe toţi ca fii ai Săi.

Prin darul botezului din râul Iordan, Mântuitorul a înnoit omenirea prin apă şi prin Duh. Acest dar al înnoirii şi al naşterii din nou a trecut apoi asupra fiecărui om. Prin darul botezului, fiecare om se spală de păcatul strămoşesc şi se naşte a doua oară pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Mare taină este Sfântul Botez! Când se botează pruncii, li se unge cu „pecetea darului Duhului Sfânt“ fruntea, gura, ochii, urechile, mâinile, pieptul şi picioarele. Asta înseamnă că cel născut din nou, prin Taina Botezului, trebuie să şi pună în slujba Domnului şi în ascultare de Domnul mintea, graiul, ochii, urechile, mâinile, inima, picioarele, adică toată viaţa şi purtările lui. Ce bine ar fi să fie aşa! Dar cei mai mulţi oameni, după ce cresc mari, părăsesc darul şi puterea Duhului Sfânt şi slujesc păcatelor, de aceea nu se văd în viaţa lor „roadele Duhului“: iubirea, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, credinţa, blândeţea, înfrânarea… (Gal. 5, 22), ci se văd roadele trupului: pizmele, uciderile, beţiile, ospeţele cele fără măsură şi alte asemenea acestora (Gal. 5, 21). Dacă darul Botezului ne-a făcut „fiii lui Dumnezeu“, apoi şi trebuie să trăim ca fii ai lui Dumnezeu şi ca fraţi laolaltă. Dacă darul Sf. Botez face din trupul nostru „biserica Duhului Sfânt“ (I Cor. 6, 19), apoi şi trebuie să trăim în Duhul lui Dumnezeu. Dacă la Botez ne lepădăm de satan şi „de toate lucrurile lui“, apoi să şi trăim această viaţă.

Botezul Domnului sau Boboteaza este cel mai de seamă praznic al lunii ianuarie. Credincioşii au venit şi anul acesta în număr mare la Sfânta Liturghie şi pentru a primi agheasmă mare (păcat că doar în astfel de momente nu ai unde arunca un ac). Numai de Bobotează (sau în Ajunul ei), cu mare fast şi cu întreita chemare a Sfântului Duh, se sfinţeşte Agheasma Mare, cu putere sfinţitoare şi tămăduitoare aparte, ca una ce-i sfinţită – spre deosebire de Agheasma Mică – chiar în ziua în care Mântuitorul Însuşi a sfinţit apele, botezîndu-Se în Iordan.

În perioada 6-14 ianuarie, Aghiasma Mare se bea înaintea anafurei, iar în restul anului se foloseşte la sfinţirea bisericilor, a antimiselor, a Sfîntului şi Marelui Mir, precum şi la exorcizarea caselor bântuite de duhuri necurate.

În mediul tradiţional, pe 6 ianuarie se stropesc cu Agheasmă Mare toate casele, ogoarele, viile, livezile şi animalele din gospodărie, pentru a le feri de rele peste an. Unii credincioşi obişnuiesc, şi bine fac, să păstreze Agheasma Mare în vase curate ani de-a rîndul, ca pe o binecuvîntare a casei şi familiei lor, ea rămânând limpede şi plăcută la gust. Cei opriţi de duhovnic, din cine ştie ce pricină, de la Împărtăşanie, au voie, ca mângâiere şi bună nădejde, să ia Agheasmă Mare după Spovedanie.

Printre altele, părintele paroh a spus astăzi: Poate că astăzi nu trebuie să vorbim atât despre botezul Domnului, cât mai ales despre botezul nostru: cum îl trăim? Îl trăim? Să vedem angajamentele părinţilor noştri de la botez, angajamente pe care apoi şi noi, ca părinţi sau naşi, ni le-am luat: vă lepădaţi de Satana şi de păcat pentru a trăi în libertatea copiilor lui Dumnezeu? Ne lepădăm de faptele şi ademenirea celui rău, pentru a nu ajunge sub stăpânirea păcatului?

Ne lepădăm de trufia celui care este începutul şi cauza oricărui păcat? Ne lepădăm? Cuvintele spun da, dar faptele, gândurile noastre ce spun? Cum sunt? Credem noi în Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt? Credem în mijlocirea sfinţilor, iertarea păcatelor, învierea morţilor şi viaţa veşnică? Să lăsăm faptele noastre să vorbească despre credinţa noastră: când ne-am rugat ultima dată mijlocirii sfinţilor? Când ne-am spovedit? Când ne-am rugat pentru cei răposaţi? … Să trăim această zi ca fii ai Tatălui, fraţi ai Fiului şi biserici ale Duhului Sfânt, bucurându-ne de poruncile Domnului şi de darurile lui! Cine face astfel trăieşte propriul botez şi cinsteşte şi botezul Domnului.

Mai multe  fotografii de slujbă se pot vedea pe albumul parohiei.