Când se răceşte dragostea soţilor?

Taina Cununiei este o slujba care-i uneste pe cei doi miri, pe barbat si pe femeie, „intr-un singur trup”, precum Dumnezeu a hotarat dintru inceput. Cat timp barbatul si femeia formeaza „un singur trup”, nu se poate vorbi de racirea dragostei dintre ei. Insa, cand cei doi miri nu inteleg rolurile specifice care li se incredinteaza, in Taina Cununiei, ei trebuie sa se astepte la multe esecuri. Cand femeia nu-si intelege-traieste in mod autentic rolul de sotie, mai devreme sau mai tarziu, dragostea barbatului fata de ea se va raci, tot asa cum se va raci dragostea sotiei fata de sotul ei, atunci cand acesta isi rateaza vocatia de sot crestin.

Cand se raceste dragostea sotilor?

Cat timp barbatul si femeia formeaza „un singur trup”, nu se poate vorbi de racirea dragostei dintre ei. Acest lucru, insa, este cu putinta decat „in Hristos si in Biserica”, adica intr-o cunoastere-iubire de Dumnezeu si traire autentica in Biserica.

Cand unul dintre soti, constient sau nu, se sustrage de la trairea in comun, simultan, el incepe sa rupa acel „trup” tainic, unit de Dumnezeu, in ziua Cununiei. Facand aceasta, cel in cauza paseste usor, dar sigur, spre un punct, mai apropiat sau mai indepartat, in care va fi cuprins de plictiseala, depresie, ura si violenta.

Despre temelia dragostei dintre soti, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: „Cand sotii sunt atat de strans legati unul de altul, nimic nu-i va putea mahni in viata aceasta, nimic nu le va putea surpa fericirea. Acolo unde stapanesc intelegerea, pacea, dragostea, acolo curg toate bunatatile, iar sotii sunt la adapostul oricaror vrajmasii. Ei stau ca inconjurati de un zid puternic si de netrecut si vor avea pacea cea dupa voia lui Dumnezeu. (…) Unul din temeiurile cele mai mari ale casatoriei este dorinta de a fugi de pacat, si a da deoparte orice stricaciune. (…) Orice casatorie trebuie facuta pentru a sluji si cultiva bunele moravuri. Si va fi asa, de vei fi luat o femeie in stare de a aduce in casa ta intelepciune, bunacuviinta si cumpatare. Frumusetea trupeasca, daca virtutea sufleteasca nu-i este tovarasa, poate tine in mreje pe barbat douazeci-treizeci de zile, mai mult nu; ea va lasa sa i se vadeasca stricaciunea si vraja s-a risipit.”

Pretentiile sunt fiicele egoismului !

Avand toate in comun, sotii trec impreuna atat prin cele bune ale vietii, cat si prin cele mai grele. Dragostea se raceste, adica se imputineaza, atunci cand unul dintre cei doi soti cade prada egoismului si incepe sa traiasca de unul singur, cautand sa-si implineasca poftele-dorintele proprii chiar si in dauna celuilalt.

Pretentiile pe care unul dintre soti le ridica fata de celalalt, nascute din egoism, se fac temelie a multor greseli si suferinte. Sotia nu exista doar pentru a implini nevoile sotului, precum si invers, sotul nu exista doar pentru a implini cerintele sotiei. Fiecare sot are nevoile-asteptarile lui. Daca definirea propriilor nevoi este un lucru dificil, cu atat mai mult este dificila intuirea lor de catre ceilalti. Pentru aceasta, sotii sunt datori sa se cunoasca foarte bine unul pe celalalt, atat printr-o comunicare permanenta si sincera, cat si prin spovedirea la acelasi duhovnic.

Pretentiile izvorasc din egoism, trecand peste libertatea celuilalt, iar asteptarile izvorasc din dragoste pentru celalalt, trecand peste dorinta si nerabdarea noastra. Acceptarea linistita a unui refuz intareste libertatea si respectul reciproc. Mai mult, modul in care un sot respecta libertatea celuilalt indica maturitatea sufleteasca si masura duhovniceasca a vietii pe care o traieste.

Doar traind cu credinta, cu smerenie si cu dragoste de Dumnezeu, un sot se poate raporta corect (toata viata) la celalalt. Este nevoie si de multa rugaciune, intelepciune si atentie duhovniceasca (trezvie), pentru ca unele mici deprinderi-obiceiuri, aparent nevinovate, ale unuia sau ale celuilalt, sa nu ajunga patimi crancene, care sa raceasta dragostea si sa rupa familia.

Lipsa relatiilor trupesti verifica dragostea sotilor !

Dupa o anumita varsta, trupul da primele semne de oboseala, iar simturile incep si ele sa slabeasca; scade rezistenta la efort, crescand sensibilitatea la stres, iar bolile incep sa-si faca locas in trup. In mod firesc, in trup au loc si unele schimbari hormonale deosebite, care ii pot deruta sau bulversa complet pe cei care nu sunt pregatiti din timp pentru a le intampina.

Dintre toate urmarile pe care le aduce cu sine imbatranirea trupului cel mai greu de acceptat pare sa ramana scaderea potentei sexuale. Pentru multi oameni (in special, pentru barbati), cand apropierile trupesti incep sa se rareasca sau sa nu mai aiba loc, parca nimic nu mai conteaza.

Sunt de parere ca, de cele mai multe ori, racirea dragostei dintre soti vine din gresita raportare la sexualitate. Gresita intelegere-practicare a sexualitatii este urmata de desfigurarea sufleteasca, mai ales, dar si trupeasca, a celor doi soti. Astfel, daca dintru inceput se cauta satisfacerea cu orice pret a poftei sexuale, cu siguranta, mai apoi, vine racirea dragostei (daca a fost dragoste) si dispretuirea.

Sexualitatea nu este un bun propriu sau un mod de a-ti petrece timpul liber, precum nu poate fi nici studiata, inteleasa si traita in mod de sine statator, despartita de toate celelalte aspecte ale vietii si de Dumnezeu. Drept urmare, mai devreme sau mai tarziu, desfranarea distruge toate acele familii care nu si-au descoperit sensul autentic, ratacind in afara Bisericii lui Hristos. In final, din cauza egoismului, manifestat atat pe cont propriu, cat si in doi, multe familii sfarsesc prin avorturi, perversiuni, violenta, adulter si divort.

Varsta a doua, varsta a treia !

Odata trecuti de jumatatea vietii (sa zicem, 50 de ani), sotii trebuie sa fie mai odihniti ca oricand, copiii fiind mari, iar responsabilitatile imputinandu-se. Abia acum, trecuti deja prin multe incercari, cei doi isi verifica-arata dragostea. Cand copiii pleaca din casa parinteasca, trupul incepe sa fie neputincios, iar bolile isi fac simtita prezenta, fiecare sot constientizeaza parca mai bine ca oricand ce inseamna acel „intr-un trup”, despre care au auzit in ziua Cununiei. Aceasta perioada trebuie sa fie una de reindragostire, mai profunda si mai autentica decat cea dintai, petrecuta in urma cu zeci de ani.

Pentru a nu cadea prada singuratatii in doi, insa, cei doi soti au nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, singurul care ii poate pazi de acele duhuri care intuneca mai ales mintea. Astfel, orice frustrare sau neputinta (sufleteasca sau trupeasca) trebuie discutata, mai intai, in taina, de cei doi soti, iar mai apoi, daca mai este nevoie, cu duhovnicul. Trecand peste pragul psihologic ridicat de schimbarile care au loc in trup (boli, schimbari hormonale etc) si in viata sociala a familiei (casatoria copiilor, iesirea la pensie etc), cei doi soti se vor putea bucura unul de celalalt, cu o dragoste curata, pana la sfarsit.

Dragoste curata pana la moarte !

Puterea credintei, amplificata de puterea-binecuvantarea harului lui Dumnezeu, are o influenta nebanuit de mare asupra eventualelor noastre slabiciuni (patimi). Minunea acestei refaceri se intampla oriunde se afla credinta adevarata si osteneala spre indreptare. Puterea lui Dumnezeu, neavand hotarele neputintei noastre, nu are limite. Sotii sa-si doreasca din toata inima sa nu se raceasca dragostea dintre ei, cautand in toate voia lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se va ingriji cu siguranta de vesnicia dragostei lor.

Deci, formand „un singur trup” si ducand o viata crestina autentica, „in Hristos si in Biserica”, sotii nu vor intampina greutati mai mari decat ispitele cotidiene in a-si pastra aprinsa dragostea reciproca pana la sfarsit, cand moartea ii va desparti vremelnic.

Teodor Danalache

sursa: crestinortodox.ro