Taina Sf. Maslu în Parohia Villalba

La invitaţia părintelui Ilie Tabarcia, din Parohia „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” – Villalba, vineri, 29 martie, am participat la Taina Sfântului Maslu în această comunitate, făcând o bucurie celor prezenţi prin aducerea sfintelor moaşte ale Sf. Ierarh Nectarie Taumaturgul şi ale Sfinţilor Martiri din Hozeva, din parohia noastră.

Din sobor au făcut parte: părintele Alexandru Tothăzan, de la Parohia „Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana” din San Sebastian de Los Reyes, părintele Emilian Geabana, de la Parohia „Sfântul Cuvios Ioan Casian” din Guadalajara, părintele Ștefan Șupeală, de la Parohia „Sfântul Mare Mucenic Mina” din Rivas Vaciamadrid, şi subsemnatul.

La sfârşitul Tainei Sf. Maslu, a fost rostit un cuvânt de învăţătură despre Voia lui Dumnezeu ca mod de viaţă, în care, printre altele, au fost accentuate câteva aspecte ale vieţii duhovniceşti comunitare: „…Sf. Scriptură afirmă limpede şi clar libertatea pe care omul o are să aleagă ceea ce vrea în viaţă şi apoi să suporte consecinţele propriei alegeri, în concluzie destinul este în mâna omului, este dreptul de a alege. Sunt câteva evenimente în Scriptură, în care oamenii au fost întrebaţi ce vor, multe altele în care oamenii au spus ce vor fără să fie întrebaţi. Este interesant să vedem că ei au devenit în timp ceea ce au vrut. Ceea ce vor oamenii răspunde nevoilor, pretenţiilor sau intereselor lor, drept pentru care unele dintre lucrurile vrute sunt bune, altele sunt rele… Astăzi, diferenţa dintre lume şi Biserică este aproape inexistentă pentru că lumea încearcă să devină bisericoasă, timp în care Biserica încearcă să devină lumească. Acest trist adevăr se manifestă în multe feluri: 1. Iisus Hristos este acceptat de oameni ca Mântuitor pentru că iartă păcatele, dar nu şi ca Domn care să le conducă viaţa. 2. Sf. Scriptură este o carte relativă, nu absolută, este consultativă, nu executivă; nu tot ce scrie în ea trebuie făcut. Dacă nu toată Scriptura este adevărată, cine ne spune ce este bun şi ce este rău? 3. Duplicitatea între viaţa de la biserică şi cea din afară. 4. Biserica se concentrează pe ce nu trebuie făcut, în loc de ce trebuie. 5. Tendinţa democraţiei (voinţa poporului) în biserică, desfiinţând teocraţia (voinţa lui Dumnezeu). 6. Secularizarea Bisericii, eliminând sacralitatea acesteia, adică tendinţa ca Biserica să semene cu un teren de sport, sală de concert, şezătoare…, dar nu loc pentru pocăinţă şi sfinţenie. 7. Frecventarea cu regularitate a unei biserici, timp în care nu se produce nicio schimbare în viaţa personală. … Pocăinţa nu înseamnă doar să frecventezi o biserică, nici să mai schimbi câte ceva în viaţă, ci o schimbare radicală de principii şi priorităţi. Pocăinţă se numeşte atunci când omul îşi asumă responsabilitatea pentru păcatul făcut şi condamnă dezordinea spirituală din viaţa lui, implorându-L pe Dumnezeu să-l ierte şi să-l schimbe.”

Credincioşii prezenţi au primit, pe lângă binecuvântarea sfintelor moaşte şi a părinţilor slujitori, o iconiţă cu Sf. Ierarh Nectarie.

Mulţumim părintelui Ilie pentru invitaţie, inimoşilor credincioşi ai parohiei pentru călduroasa primire şi pentru dezinteresata generozitate şi ospitalitate.

Mulţumesc credincioşilor care m-au însoţit, dnei preotese şi protopsaltului parohiei, care a dat răspunsurile cuvenite la sfânta slujbă.

Mai multe foto puteti viziona pe contul picasa al parohiei.